Salarii egale pentru procurori? Ce a decis Înalta Curte la această întrebare cheie?

Un grup de procurori români a deschis un proces complex, susținând că sunt discriminați salarial față de colegii lor, procurorii europeni delegați. Cazul a ajuns sub forma unei întrebări la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la care se aștepta o clarificare definitivă. Răspunsul a venit, însă nu a fost cel anticipat. Instanța supremă a respins ca inadmisibilă acțiunea pe o excepție de procedură.

Miza procesului: O chestiune de egalitate și diferențe salariale

La baza acestui litigiu se află o nemulțumire a unui număr de procurori din parchetele naționale. Aceștia au solicitat în instanță obligarea statului la plata diferențelor dintre salariile încasate de ei și cele primite de procurorii europeni delegați în România, începând cu 1 iunie 2021. Argumentul lor principal se bazează pe principiile nediscriminării și egalității, consacrate de Legea-cadru a salarizării nr. 153/2017.

Reclamanții susțin că se află într-o „funcție similară” cu cea a procurorilor europeni delegați. Potrivit legii, o funcție similară implică aceleași condiții de studii, grad profesional, vechime și condiții de muncă. Prin urmare, consideră ei, o salarizare inferioară pentru o muncă de valoare egală reprezintă o formă de discriminare.

Miza financiară este considerabilă, incluzând nu doar diferențele salariale restante, ci și actualizarea cu indicele de inflație și dobânzi penalizatoare. Dincolo de aspectul financiar, cazul ridică o problemă de principiu privind coerența sistemului de salarizare în justiție.

Mecanismul special: Hotărârea prealabilă pentru unificarea practicii

Pentru a evita soluții diferite în cazuri similare la nivel național, Tribunalul București, instanța care judeca acest dosar, a decis să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ). Procedura utilizată este cea a „hotărârii prealabile”, un mecanism prin care instanța supremă oferă o interpretare unitară a unei chestiuni de drept dificile, de care depinde soluționarea unui proces pe fond.

În cazul litigiilor salariale din sectorul public, această procedură este reglementată de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, un act normativ special menit să accelereze clarificarea problemelor de drept și să asigure o practică judiciară unitară. Toate părțile implicate așteptau ca ÎCCJ să stabilească dacă procurorii naționali pot sau nu să pretindă salariile colegilor lor europeni delegați.

De ce a fost respinsă sesizarea ca inadmisibilă?

Contrar așteptărilor, ÎCCJ nu a analizat dacă există sau nu discriminare. Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a respins sesizarea ca inadmisibilă, oprind orice discuție pe fond. Motivul nu a fost legat de salarii, ci de o eroare de procedură a instanței care a formulat întrebarea.

O condiție esențială nerespectată de instanța de trimitere

Potrivit ÎCCJ, pentru ca o sesizare să fie admisibilă, instanța care o formulează trebuie să îndeplinească anumite condiții stricte. Una dintre acestea este obligația de a-și exprima propriul punct de vedere argumentat asupra chestiunii de drept. Instanța de trimitere trebuie să demonstreze că a analizat problema, că aceasta este cu adevărat dificilă și că există interpretări diferite care necesită intervenția instanței supreme.

În acest caz, Tribunalul București s-a limitat la a trimite întrebarea, fără a-și prezenta propria analiză sau opinie, menționând explicit că evită acest lucru pentru a nu se antepronunța. ÎCCJ a considerat această abordare inacceptabilă.

Exprimarea punctului de vedere cu privire la problema de drept a cărei dificultate în interpretare este relevată este absolut necesară, întrucât doar astfel instanța supremă poate aprecia cu privire la dificultatea interpretării.

În esență, Înalta Curte a transmis că rolul său nu este de a oferi simple consultații juridice la cerere. Mecanismul hotărârii prealabile este un instrument pentru rezolvarea unor dificultăți reale și documentate de interpretare a legii, nu un mod de a transfera responsabilitatea judecății către instanța superioară. Lipsa acestui filtru de analiză la nivelul instanței de fond a făcut ca întreaga sesizare să fie considerată „informă” și, prin urmare, inadmisibilă.

Ce înseamnă această decizie pentru sistemul judiciar?

Pe termen scurt, procesul se întoarce la Tribunalul București, care va trebui să soluționeze cazul fără îndrumarea ÎCCJ. Problema de fond privind egalitatea salarială a procurorilor rămâne, așadar, nerezolvată la nivel de principiu.

Pe termen lung, decizia reprezintă un avertisment pentru toate instanțele din țară. Orice instanță care dorește o clarificare de la ÎCCJ trebuie să își facă temele: să identifice clar dificultatea, să prezinte posibilele interpretări și să își argumenteze propriul punct de vedere. Fără acest efort analitic, poarta instanței supreme rămâne închisă.

De când este obligatorie decizia?

Decizia nr. 17 din 26 ianuarie 2026 a Înaltei Curți de Casație și Justiție este obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, respectiv de la 10 martie 2026.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 182 din 10 martie 2026.