Pensii și adeverințe de venit: CCR respinge excepția de neconstituționalitate privind art. 165 din Legea 263/2010

Mulți dintre noi, sau părinții și bunicii noștri, se confruntă cu provocarea de a-și dovedi integral vechimea în muncă și veniturile pentru calculul pensiei. Procesul devine adesea un labirint birocratic, mai ales când vine vorba de perioade mai vechi, pentru care documentele sunt greu de găsit sau incomplete. O decizie recentă a Curții Constituționale a României (CCR) a abordat o astfel de situație, legată de modul în care sunt valorificate adeverințele de venit pentru calculul pensiilor. Deși problema de fond este una reală pentru mulți, soluția CCR subliniază limitele competenței sale, cu implicații importante pentru viitor.

Contextul problemei: Adeverințele de venit și principiul contributivității

Discuția a pornit de la dispozițiile art. 165 alin. (1) și (2) din vechea Lege nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Aceste articole reglementau modul de determinare a punctajelor lunare pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, luând în considerare salariile brute sau nete, precum și sporurile cu caracter permanent. Problema a apărut în interpretarea acestor prevederi de către Înalta Curte de Casație și Justiție (ÎCCJ) prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019. Această decizie a ÎCCJ a creat o distincție între două categorii de adeverințe de venit: cele care atestau atât veniturile brute, cât și plata contribuției de asigurări sociale (CAS), și cele care atestau doar veniturile brute, fără a menționa explicit plata CAS. Pentru prima categorie, se prezuma plata CAS, în timp ce pentru a doua, era necesară dovada expresă a acesteia.

O probă aproape imposibilă: "Probatio diabolica"

Autorul excepției de neconstituționalitate a argumentat că această interpretare a ÎCCJ instituie o discriminare și, mai mult, impune o "probatio diabolica" – o probă imposibilă. De ce? Pentru că, în practică, majoritatea angajatorilor nu mai dețin în arhivele proprii documentele financiar-contabile care să ateste virarea contribuției de asigurări sociale de stat pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001. Astfel, menționarea plății CAS-ului în adeverințe depindea adesea de "curajul" fostului angajator de a atesta o situație pentru care nu mai deținea dovezi materiale.

„Probatio diabolica este o cerință legală pentru a obține o dovadă imposibilă. În cazul în care un sistem juridic pare să impună o dovadă imposibilă, căile de atac inversează sarcina probei sau oferă drepturi suplimentare persoanei care se confruntă cu probatio diabolica, or, în cazul de față, nu există mijloace procedurale care să garanteze resortisanților un astfel de remediu, cererile lor fiind pur și simplu respinse.”

Această situație, susținea autorul excepției, contravine principiului egalității în drepturi (art. 16 din Constituție) și principiului contributivității, care stă la baza sistemului de pensii.

Decizia CCR: Inadmisibilitate, nu fond

Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 469 din 16 octombrie 2025, a respins excepția de neconstituționalitate, dar nu pe fondul problemei ridicate. Decizia a fost de inadmisibilitate. Aceasta înseamnă că CCR nu a analizat dacă interpretarea ÎCCJ este discriminatorie sau dacă impune o probă imposibilă. Motivul respingerii este unul procedural și se bazează pe jurisprudența constantă a CCR privind limitele competenței sale. Curtea a reamintit că rolul său este de a verifica constituționalitatea actelor normative, nu de a interpreta legi sau de a impune o anumită interpretare a acestora. Această atribuție revine exclusiv Înaltei Curți de Casație și Justiție.

„Înalta Curte de Casație și Justiție asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către celelalte instanțe judecătorești, potrivit competenței sale.”

Practic, CCR a considerat că autorul excepției nu făcea decât să propună o interpretare alternativă celei oferite de ÎCCJ, ceea ce depășește atribuțiile Curții Constituționale. CCR nu este o "super-instanță" care să poată anula sau modifica deciziile de interpretare ale ÎCCJ.

Când intră în vigoare decizia CCR?

Decizia nr. 469 din 16 octombrie 2025 a Curții Constituționale a României este definitivă și general obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 200 din 16 martie 2026. Prin urmare, decizia este obligatorie începând cu data de 16 martie 2026.

Ce înseamnă această decizie pentru pensionari?

Respingerea excepției de neconstituționalitate ca inadmisibilă are o implicație directă: interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 57 din 9 decembrie 2019 rămâne valabilă. Aceasta înseamnă că, pentru perioadele anterioare datei de 1 aprilie 2001, în cazul adeverințelor de venit care atestă doar venitul brut, fără a menționa explicit plata CAS, dovada plății contribuției rămâne o cerință. Pentru persoanele care se află în această situație, dificultatea de a obține documente justificative pentru plata CAS-ului pentru perioade vechi persistă. Instanțele de judecată vor continua să aplice interpretarea ÎCCJ, iar sarcina probei va rămâne în sarcina solicitantului pensiei.

Concluzie

Decizia CCR nr. 469/2025 nu rezolvă problema de fond a dificultății de a dovedi plata CAS pentru perioade vechi, o problemă reală pentru mulți cetățeni. În schimb, ea reafirmă principiul separației puterilor și limitele competenței Curții Constituționale, care nu poate interveni în interpretarea legilor de către instanțele judecătorești. Astfel, deși problema a fost adusă în atenția celei mai înalte instanțe de control constituțional, soluția subliniază că o eventuală modificare a situației ar trebui să vină fie printr-o nouă intervenție legislativă, fie printr-o reevaluare a interpretării de către ÎCCJ, în contextul unor noi argumente juridice.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 200 din 16 martie 2026.