Zilele de libertate și condițiile de detenție: ce a decis Curtea Constituțională în cazul recalculării pedepselor

Povestea recursului compensatoriu continuă să genereze ecouri în sălile de judecată din România, chiar și la ani de zile după ce mecanismul principal a fost eliminat din legislație. Recent, Monitorul Oficial a publicat Decizia nr. 432/2025, un document care clarifică limitele în care deținuții sau foștii deținuți mai pot invoca zilele câștigate ca urmare a condițiilor precare de încarcerare. Pentru mulți justițiabili, miza este recalcularea restului de pedeapsă în caz de recidivă, un calcul matematic cu implicații directe asupra libertății.

Moștenirea recursului compensatoriu în dosarele de recidivă

Problema centrală analizată de Curtea Constituțională (CCR) în acest caz a plecat de la o situație juridică frecventă. Un cetățean condamnat în 2020 a solicitat ca, la calcularea noii pedepse, să se țină cont de zilele compensatorii acumulate într-o perioadă de detenție anterioară, din anii 2010. Disputa juridică se învârte în jurul modului în care aceste zile bonus, acordate pentru cazarea în spații necorespunzătoare, afectează calculul restului de pedeapsă atunci când persoana comite o nouă infracțiune.

Autorul excepției a susținut că interpretarea dată anterior de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) ar fi limitat pe nedrept beneficiile legii. În viziunea sa, legea nu ar trebui să facă distincție între pedepsele aflate în curs de executare și cele deja finalizate atunci când vine vorba de recunoașterea timpului petrecut în condiții grele. Această perspectivă reflectă o tensiune constantă în dreptul penal român: cum echilibrăm sancțiunea pentru recidivă cu dreptul deținutului de a fi compensat pentru tratamentele degradante suferite în trecut.

Interpretarea instanței supreme versus rigoarea constituțională

Un punct de interes major în această decizie este referirea la Decizia nr. 7/2018 a ICCJ. Aceasta stabilise inițial că, pentru determinarea restului de pedeapsă, trebuie recalculată perioada executată efectiv începând cu data de 24 iulie 2012. Totuși, CCR amintește în noul text publicat că această interpretare a fost deja declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară, respectiv Decizia nr. 242/2021.

Motivul pentru care CCR a intervenit în trecut a fost legat de faptul că interpretarea ICCJ crea o situație juridică incertă și, în anumite cazuri, defavorabilă persoanei eliberate condiționat. Curtea Constituțională a subliniat că mecanismul compensatoriu trebuie să fie previzibil și să nu lase loc de interpretări care să transforme un beneficiu legal într-un dezavantaj procedural neașteptat.

Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție conferă o interpretare a dispozițiilor art. 55 ind. 1 din Legea nr. 254/2013 de natură să creeze persoanei față de care s-a dispus liberarea condiționată o situație juridică incertă.

De ce unele contestații sunt respinse ca inadmisibile

Decizia nr. 432/2025 oferă o lecție valoroasă despre rigoarea necesară în formularea unei excepții de neconstituționalitate. Curtea a respins solicitarea autorului nu neapărat pentru că argumentele sale de fond ar fi fost greșite, ci pentru că procedura nu a fost respectată. Mai exact, autorul nu a reușit să demonstreze clar relația de contrarietate între textul legii și articolele din Constituție.

Pentru avocați și justițiabili, acest aspect este un semnal de alarmă. Nu este suficient să enumeri drepturi constituționale, precum dreptul la un proces echitabil sau egalitatea în fața legii. CCR solicită o motivare specifică, o demonstrație logică a modului în care textul legal criticat încalcă direct legea fundamentală. În lipsa acestei structuri, excepția este considerată eliptică și nu poate fi analizată pe fond.

• Motivarea deficitară: Simpla nemulțumire față de modul în care o instanță aplică legea nu reprezintă un motiv de neconstituționalitate.
• Substituirea instanței: CCR nu se poate substitui autorului excepției pentru a inventa argumente în favoarea acestuia.
• Rolul instanței de fond: Judecătorul în fața căruia se ridică excepția are obligația de a trimite dosarul la CCR, dar asta nu garantează că cererea va trece de filtrul de admisibilitate.

Cine este vizat de aceste clarificări

Deși Legea nr. 169/2017 a fost abrogată prin Legea nr. 240/2019, efectele sale continuă să se producă pentru o categorie specifică de persoane. Este vorba despre persoanele care au fost încarcerate în perioada 24 iulie 2012 și data intrării în vigoare a legii de abrogare. Acești deținuți sau foști deținuți păstrează dreptul la cele 6 zile suplimentare pentru fiecare 30 de zile executate în condiții necorespunzătoare.

Impactul practic se resimte în principal în următoarele situații:

• Calcularea restului de pedeapsă în cazul revocării eliberării condiționate.
• Stabilirea pedepsei rezultante în caz de recidivă sau concurs de infracțiuni care implică un mandat vechi.
• Analiza dosarelor de către comisiile de eliberare condiționată pentru cei care încă mai au de executat pedepse lungi începute sub vechea reglementare.

De când este obligatorie decizia

Decizia nr. 432/2025 a devenit obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României. Fiind o decizie de respingere ca inadmisibilă, ea nu schimbă textul legii, dar reconfirmă jurisprudența Curții și standardele de motivare necesare pentru a ataca cu succes un act normativ.

Este important de reținut că deciziile CCR au putere numai pentru viitor. Totuși, în materie penală, acestea pot servi drept temei pentru revizuirea unor hotărâri definitive dacă au fost declarate neconstituționale texte de lege care au stat la baza condamnării sau a modului de executare a pedepsei.

Saga recursului compensatoriu ne arată cât de dificil este să corectezi prin măsuri matematice probleme sistemice precum supraaglomerarea din penitenciare. Deși intenția legiuitorului a fost de a compensa o încălcare a drepturilor omului, implementarea tehnică a generat un hățiș juridic în care chiar și specialiștii dreptului se pot rătăci. Această decizie recentă reamintește că, în fața Curții Constituționale, rigoarea formei este la fel de importantă ca dreptatea cauzei.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 125 din 16 februarie 2026.