Reguli Noi pentru Situațiile de Urgență Epidemiologică: Rolul Ministerelor Sănătății și Afacerilor Interne

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 30 ianuarie 2026, publică un act normativ cu o importanță semnificativă pentru sănătatea publică și siguranța națională. Este vorba despre Ordinul ministrului sănătății nr. 1.509/2025 și al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 8/2026, care aprobă Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de epidemii și a riscurilor asociate acestora. Acest regulament stabilește un cadru clar pentru prevenirea, pregătirea și răspunsul autorităților române în fața amenințărilor epidemiologice, definind roluri, responsabilități și mecanisme de acțiune coordonată.

Obiectivul principal al Regulamentului

Noul regulament creează un cadru unitar de gestionare a situațiilor de urgență generate de epidemii și a riscurilor conexe. Scopul său este de a asigura un răspuns eficient și coordonat din partea Ministerului Sănătății și a Ministerului Afacerilor Interne, alături de alte instituții publice, pentru a proteja populația și a limita impactul evenimentelor epidemiologice. Documentul detaliază mecanismele de comandă, coordonare și comunicare, precum și responsabilitățile specifice ale diferitelor structuri implicate, de la nivel central la cel local.

Definiții relevante pentru înțelegerea epidemiilor

Pentru o gestionare corectă, regulamentul clarifică o serie de termeni cheie, oferind o bază comună de înțelegere pentru toate instituțiile implicate. Printre aceste definiții se numără:

• Eveniment epidemiologic: O situație care necesită intervenții naționale, mesaje pentru populație sau mobilizarea de resurse, implicând un număr semnificativ de cazuri sau, pentru boli rare, chiar un singur caz.
• Boală transmisibilă: O afecțiune cauzată de agenți patogeni, care se poate transmite de la o sursă la o persoană sau de la o persoană la alta.
• Focar de boală transmisibilă: O creștere bruscă a numărului de cazuri într-un anumit moment și loc, putând afecta un grup restrâns sau mii de persoane.
• Epidemia: Extinderea neobișnuită a unei boli infectocontagioase la un număr mare de persoane într-un perimetru determinat.
• Pandemia: Extinderea unei epidemii pe mai multe continente, declarată de directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății.
• Emergența sau re-emergența unei boli: Introducerea sau recunoașterea unui patogen neobișnuit pentru România, sau detectarea unui caz de boală reemergentă.
• Riscul asociat: Modul particular de manifestare a unui tip de risc care generează victime și/sau pagube materiale ori financiare, cum ar fi epidemiile ca urmare a inundațiilor, seismelor sau zoonozelor.

Rolurile autorităților în gestionarea riscului

Regulamentul stabilește clar cine sunt actorii principali și secundari în managementul situațiilor de urgență epidemiologică:

• Ministerul Sănătății este autoritatea responsabilă cu rol principal pentru managementul riscurilor generate de epidemii.
• Ministerul Afacerilor Interne este autoritatea responsabilă cu rol secundar.

Alte autorități au responsabilități pe domenii specifice de acțiune:

• Prevenire: Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației.
• Răspuns:
  • Coordonare operațională: Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne.
  • Misiuni de sprijin: Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, Ministerul Afacerilor Externe, autoritățile administrației publice locale și alte organizații.
• Refacere/Reabilitare:
  • Investigare/Evaluare: Ministerul Sănătății, Ministerul Educației, autoritățile administrației publice locale.
  • Restabilirea stării de normalitate: Ministerul Sănătății, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, autoritățile administrației publice locale.

Criterii pentru declararea unui eveniment/epidemii

Declanșarea unui eveniment sau a unei epidemii se bazează pe criterii obiective, menite să asigure o reacție proporțională și la timp:

• Notificarea de către un județ afectat a unui eveniment care depășește capacitatea locală de gestionare și necesită măsuri sporite de control, suplimentarea investigațiilor, suport de laborator, capacități de spitalizare, detașare de personal, resurse financiare sau mobilizarea rezervei antiepidemice naționale.
• Mărirea ariei geografice sau a numărului populației afectate (două sau mai multe județe din regiuni diferite sau aceeași regiune).
• O boală transmisibilă severă (autohtonă sau de import), o creștere a severității evenimentului sau o boală cunoscută cu fatalitate mare.
• Creșterea interesului public sau al mass-mediei cu privire la incident.
• Afectare națională și necesitatea unor măsuri sporite pentru o coordonare și comunicare coerente.
• O boală determinată de un agent înalt patogen și cu potențial mare de răspândire.
• Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat o urgență de sănătate publică de importanță internațională, cu posibile implicații pentru România.

Nivelurile de activare în situații de urgență

Pentru a adapta răspunsul la gravitatea situației, regulamentul introduce niveluri de activare:

• Nivelul 1

  Se activează atunci când evenimentul este potențial, nedovedit sau neconfirmat, dar necesită mesaje către populație din cauza interesului public crescut. De asemenea, poate fi activat la notificarea unui eveniment care depășește capacitatea locală și necesită măsuri sporite pentru controlul bolii, suplimentarea investigațiilor epidemiologice sau suport de laborator. Răspândirea geografică poate implica două sau mai multe județe, dacă boala nu are un potențial mare de răspândire și poate fi controlată cu resurse locale și naționale existente. Îngrijorarea internațională, cum ar fi o urgență declarată de OMS cu posibile implicații pentru România, poate de asemenea duce la activarea Nivelului 1.

• Nivelul 2

  Este activat atunci când evenimentul este controlabil, dar necesită mesaje către populație din cauza interesului public sau a mass-mediei. Necesitățile de resurse includ capacități de spitalizare și tratament suplimentare, detașare de personal în zonele afectate, suplimentare de resurse financiare sau mobilizarea rezervei antiepidemice naționale. Răspândirea geografică este extinsă, afectând două sau mai multe județe din regiuni diferite sau aceeași regiune.

Când intră în vigoare noul Regulament?

Ordinul ministrului sănătății nr. 1.509/2025 și al viceprim-ministrului, ministrul afacerilor interne, nr. 8/2026, intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică pe 30 ianuarie 2026.

Implicații practice pentru cetățeni și instituții

Acest regulament aduce claritate și structură în abordarea situațiilor de urgență epidemiologică. Pentru cetățeni, înseamnă o mai bună coordonare a răspunsului autorităților în cazul unei epidemii, cu scopul de a limita răspândirea bolilor și de a asigura accesul la îngrijiri medicale. Pentru instituțiile publice, noul cadru normativ impune o serie de obligații privind pregătirea, comunicarea și intervenția, asigurând o mai mare predictibilitate și eficacitate în gestionarea crizelor de sănătate publică. Accentul este pus pe prevenție, pe un răspuns rapid și coerent, dar și pe procesele de refacere post-eveniment.

Noul regulament subliniază importanța colaborării interinstituționale și a unei comunicări transparente cu publicul, elemente cheie pentru un management de succes al situațiilor de urgență generate de epidemii.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 73 din 30 ianuarie 2026.