Penalități în executarea silită a obligațiilor: Curtea Constituțională menține interpretarea ÎCCJ privind art. 906 Cod procedură civilă

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 87 din 4 februarie 2026, publică Decizia Curții Constituționale nr. 428 din 14 octombrie 2025. Această decizie vizează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023. Respingerea excepției de neconstituționalitate, chiar și ca inadmisibilă, confirmă valabilitatea interpretării date de ICCJ, având implicații directe asupra modului în care se stabilesc și se aplică penalitățile în cazul neexecutării obligațiilor de a face sau de a nu face ce nu pot fi îndeplinite prin altă persoană.

Contextul legal al penalităților pentru neexecutarea obligațiilor

Articolul 906 din Codul de procedură civilă reglementează executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face. Aceste obligații, prin natura lor, nu pot fi întotdeauna îndeplinite de o altă persoană decât debitorul însuși (obligații intuitu personae). Pentru a asigura respectarea acestor obligații, legiuitorul a instituit un mecanism de constrângere prin aplicarea de penalități. Aceste penalități au rolul de a determina debitorul să își execute obligația, nu de a compensa întârzierea.

Conform art. 906 alin. (1) din Codul de procedură civilă, dacă debitorul refuză să execute o obligație de a face sau de a nu face ce nu poate fi îndeplinită de o altă persoană, creditorul poate cere instanței de executare să stabilească în sarcina debitorului o penalitate pe zi de întârziere, până la executarea obligației. Ulterior, alin. (4) și (5) ale aceluiași articol detaliază procedura de stabilire a sumei definitive a penalității și condițiile în care aceasta poate fi înlăturată sau redusă.

• Art. 906 alin. (4) prevede că, dacă în termen de 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive după trecerea fiecărui termen de 3 luni de neexecutare.
• Art. 906 alin. (5) stipulează că penalitatea poate fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea.

Interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție

În acest context, Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ), prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023, a venit cu o interpretare unitară a dispozițiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă. Această decizie a stabilit că:

„în măsura în care debitorul a executat obligația de a face sau de a nu face, care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar și pe parcursul soluționării cererii întemeiate pe dispozițiile art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă, creditorul nu mai poate obține stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.”

Această interpretare subliniază caracterul de constrângere al penalității. Odată ce obligația este îndeplinită, chiar și cu întârziere, scopul penalității dispare. Continuarea aplicării acesteia ar transforma-o dintr-un mijloc de presiune pentru executare într-un mecanism de acordare de daune-interese, aspect ce contravine reglementării legale specifice penalităților prevăzute de art. 906 Cod procedură civilă.

Hotărârea Curții Constituționale

Decizia nr. 428 din 14 octombrie 2025 a Curții Constituționale (CCR) a fost pronunțată în urma unei excepții de neconstituționalitate ridicate împotriva dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, în interpretarea dată de ICCJ prin decizia menționată.

Excepția de neconstituționalitate

Autorii excepției au invocat încălcarea mai multor prevederi constituționale, printre care principiul legalității (art. 1 alin. 5), egalitatea în drepturi (art. 16 alin. 1), accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil (art. 21 alin. 1-3). Argumentele au vizat ideea că interpretarea ICCJ ar adăuga la lege, acordând debitorului de rea-credință un termen suplimentar și golind de conținut caracterul efectiv al penalității.

Motivarea Curții Constituționale

Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă. Motivul respingerii nu a fost o analiză pe fond a constituționalității interpretării ICCJ, ci lipsa unei motivări adecvate din partea autorilor excepției. CCR a constatat că aceștia s-au limitat la a cita considerente din decizii anterioare ale Curții Constituționale și ale instanței supreme, fără a realiza o legătură clară între acestea și presupusa încălcare a dispozițiilor constituționale invocate.

Curtea a reiterat că o excepție de neconstituționalitate trebuie să cuprindă trei elemente: textul contestat, textul de referință pretins încălcat și o motivare a relației de contrarietate dintre cele două. În lipsa unei critici de neconstituționalitate coerente și fundamentate, Curtea nu poate proceda la o analiză pe fond, întrucât s-ar substitui autorului excepției în formularea criticilor, ceea ce ar echivala cu un control efectuat din oficiu, inadmisibil conform Legii nr. 47/1992.

Implicații practice și cine este vizat

Respingerea excepției de neconstituționalitate, chiar și pe motive de inadmisibilitate, confirmă că interpretarea dată de ICCJ prin Decizia nr. 30/2023 rămâne valabilă și produce efecte. Aceasta are implicații importante pentru creditori și debitori în procesele de executare silită a obligațiilor de a face sau de a nu face ce nu pot fi îndeplinite prin altă persoană:

• Pentru creditori: Chiar dacă un debitor întârzie executarea obligației, dacă o îndeplinește pe parcursul procesului de stabilire a sumei definitive a penalității, creditorul nu va mai putea obține această sumă. Aceasta înseamnă că penalitățile nu pot fi transformate în daune-interese pentru întârziere, ci își păstrează rolul de constrângere pentru executarea în natură a obligației. Creditorii trebuie să acționeze rapid pentru a solicita stabilirea penalității și apoi a sumei definitive, dar și să ia în considerare posibilitatea executării tardive de către debitor.
• Pentru debitori: Decizia oferă o anumită flexibilitate. Chiar și după ce penalitatea a fost stabilită, executarea obligației înainte de fixarea sumei definitive poate evita plata acesteia. Debitorii au la dispoziție calea contestației la executare pentru a solicita înlăturarea sau reducerea penalității, dacă dovedesc motive temeinice pentru întârziere. Îndeplinirea obligației, chiar și cu întârziere, este esențială pentru a evita acumularea penalităților definitive.
• Rolul contestației la executare: Rămâne un instrument vital pentru debitori, permițându-le să invoce motive justificate pentru întârziere și să solicite înlăturarea sau reducerea penalităților, conform art. 906 alin. (5) din Codul de procedură civilă.

Când intră în vigoare Decizia

Decizia Curții Constituționale nr. 428 din 14 octombrie 2025 a intrat în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică pe 4 februarie 2026. De la această dată, interpretarea ICCJ privind art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă este considerată validă și aplicabilă, având în vedere respingerea excepției de neconstituționalitate de către CCR.

În concluzie, Decizia Curții Constituționale nr. 428/2025 reconfirmă principiul conform căruia penalitățile instituite prin art. 906 Cod procedură civilă au un rol de constrângere, nu de compensare. Odată ce obligația este îndeplinită, chiar și tardiv, scopul acestor penalități dispare. Această clarificare este importantă pentru toți actorii implicați în executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face, aducând predictibilitate în aplicarea legii.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 87 din 4 februarie 2026.