Decizia Curții Constituționale nr. 407/2025: Clarificări despre statutul procurorilor și rolul CCR

Monitorul Oficial, Partea I, nr. 90 din 4 februarie 2026, a publicat Decizia nr. 407 din 18 septembrie 2025 a Curții Constituționale. Această decizie abordează două excepții de neconstituționalitate legate de statutul procurorilor și organizarea judiciară. Curtea a respins ambele excepții ca inadmisibile, aducând clarificări importante privind aplicabilitatea legii în timp și limitele sale de competență în interpretarea normelor juridice. Decizia subliniază că anumite prevederi criticate au fost abrogate, iar interpretarea legii rămâne în sarcina instanțelor judecătorești.

Contextul Deciziei Curții Constituționale nr. 407/2025

Decizia Curții Constituționale nr. 407 din 18 septembrie 2025 a fost pronunțată în urma unei excepții de neconstituționalitate ridicate de reprezentantul Ministerului Public. Excepția viza două seturi de dispoziții legale, considerate de autorul excepției ca fiind neconstituționale:

• Art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, în interpretarea dată de o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Acest articol se referea la participarea procurorilor din cadrul Secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) la ședințele de judecată.
• Art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Această prevedere reglementează necesitatea încuviințării Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) pentru percheziționarea, reținerea sau arestarea procurorilor.

Autorul excepției a argumentat că aceste texte contravin mai multor articole din Constituție, inclusiv cele referitoare la respectarea Constituției și a legilor, egalitatea în drepturi, rolul Ministerului Public și statutul procurorilor.

Excepția privind participarea procurorilor SIIJ la ședințele de judecată

Prima excepție de neconstituționalitate a vizat dispozițiile art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. Acest articol stipula că participarea la ședințele de judecată în cauzele de competența secției (SIIJ) era asigurată de procurori din cadrul Secției judiciare a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau de către procurori din cadrul parchetului de pe lângă instanța învestită cu judecarea cauzei. Autorul excepției a susținut că acest text era neclar și imprevizibil, încălcând art. 1 alin. (5) din Constituție. De asemenea, s-a argumentat că interdicția pentru procurorii SIIJ de a participa la judecată contravine rolului Ministerului Public, așa cum este definit de art. 131 alin. (1) din Constituție, care prevede că Ministerul Public reprezintă interesele generale ale societății și apără ordinea de drept.

Curtea Constituțională a examinat această excepție și a constatat că, ulterior sesizării sale, prevederile art. 888 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 fuseseră abrogate expres. Abrogarea a fost realizată prin art. 15 lit. a) din Legea nr. 49/2022, care a vizat desființarea Secției pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Prin urmare, Curtea a aplicat un principiu fundamental al controlului de constituționalitate, conform căruia obiectul excepției trebuie să fie o normă legală "în vigoare" la data examinării. Deși există excepții pentru normele care continuă să producă efecte juridice, Curtea a reținut că dispozițiile Legii nr. 49/2022 au fost norme de imediată aplicare, iar prevederile criticate din Legea nr. 304/2004 nu mai produceau efecte juridice după abrogare. Din aceste motive, excepția de neconstituționalitate a fost respinsă ca inadmisibilă.

Excepția privind încuviințarea CSM pentru foștii procurori

Cea de-a doua excepție a vizat dispozițiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care prevedea că judecătorii și procurorii pot fi percheziționați, reținuți sau arestați numai cu încuviințarea Secției pentru judecători sau, după caz, a Secției pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii. Autorul excepției a solicitat Curții Constituționale să stabilească o interpretare conform căreia aceste dispoziții ar fi neconstituționale dacă s-ar înțelege că încuviințarea CSM este necesară doar pentru procurorii în funcție, și nu și pentru foștii procurori.

Argumentul central a fost că luarea unei măsuri preventive privative de libertate împotriva unui procuror, fie în funcție, fie fost procuror, pentru fapte comise în calitate de magistrat, ar trebui să beneficieze de aceeași protecție juridică. S-a susținut că scopul acestei garanții este protejarea statutului și a interesului public, și că nu ar trebui să existe diferențe în situații juridice similare.

Curtea Constituțională a reținut că această critică de neconstituționalitate viza aspecte legate de interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale în speța dedusă judecății. Curtea a reiterat jurisprudența sa constantă, conform căreia competența de a interpreta și aplica legea aparține exclusiv instanțelor judecătorești. Rolul Curții Constituționale este de a asigura controlul de constituționalitate al legilor, ordonanțelor și altor acte normative, prin raportare la Constituție. Prin urmare, nu intră sub incidența controlului Curții Constituționale aplicarea și interpretarea legii, aceste atribuții fiind de resortul instanțelor de judecată, inclusiv al Înaltei Curți de Casație și Justiție, care asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii.

Pe baza acestor considerente, Curtea Constituțională a respins și această excepție ca inadmisibilă, deoarece nu se referea la o neconstituționalitate intrinsecă a textului de lege, ci la o modalitate de interpretare și aplicare a acestuia, aspect care excedează competenței sale.

Când intră în vigoare decizia

Decizia Curții Constituționale nr. 407 din 18 septembrie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 90 din 4 februarie 2026, intră în vigoare la data publicării sale, respectiv pe 4 februarie 2026. Deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României.

Implicații și concluzii

Decizia nr. 407/2025 a Curții Constituționale, deși respinge excepțiile ca inadmisibile, aduce clarificări esențiale în peisajul juridic românesc. În primul rând, confirmă în mod explicit că prevederile referitoare la Secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție (SIIJ) sunt abrogate și nu mai produc efecte juridice, consolidând astfel desființarea acestei structuri. Această clarificare este importantă pentru asigurarea securității juridice și aplicarea uniformă a legii în cauzele penale care ar fi putut implica SIIJ.

În al doilea rând, prin respingerea celei de-a doua excepții, Curtea Constituțională reafirmă limitele propriei sale competențe. Ea subliniază că rolul său este de a verifica conformitatea legilor cu Constituția, nu de a interveni în interpretarea și aplicarea concretă a normelor juridice, care este o atribuție exclusivă a instanțelor de judecată. Această poziție întărește principiul separației puterilor în stat și responsabilitatea instanțelor de a asigura o justiție echitabilă și predictibilă.

Pentru sistemul judiciar, decizia consolidează înțelegerea că garanțiile procedurale speciale, precum încuviințarea CSM pentru măsuri preventive, sunt menite să protejeze independența magistraților în funcție, iar nu și a celor care nu mai dețin această calitate. Acest aspect este relevant pentru modul în care sunt gestionate cazurile care implică foști magistrați, asigurând că aceștia sunt supuși legii comune odată ce nu mai exercită funcția.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 90 din 4 februarie 2026.