Decizia CCR privind drepturile călătorilor și anularea pachetelor turistice în situații excepționale

Curtea Constituțională a României a publicat o decizie importantă referitoare la Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate. Această hotărâre clarifică drepturile călătorilor de a anula contractele fără penalități în circumstanțe excepționale și reconfirmă rolul autorităților de protecție a consumatorilor în aplicarea sancțiunilor complementare. Decizia este relevantă atât pentru turiști, cât și pentru agențiile de turism, stabilind limitele și responsabilitățile în relațiile contractuale.

Contextul deciziei Curții Constituționale

Decizia nr. 367 din 16 septembrie 2025 a Curții Constituționale vizează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 13 alin. (3) și ale art. 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018. Această ordonanță reglementează pachetele de servicii de călătorie și serviciile de călătorie asociate, având ca scop asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

Excepția a fost ridicată de o societate comercială, argumentând că aceste prevederi sunt neconstituționale. Criticile s-au concentrat pe două aspecte principale: pe de o parte, restrângerea dreptului operatorilor economici de a fi repuși în situația anterioară încheierii contractului în caz de neexecutare din motive independente de voința părților. Pe de altă parte, s-a contestat posibilitatea Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, prin agenții săi, de a interveni într-un raport juridic de drept privat, acționând ca o instanță judecătorească.

Drepturile călătorilor în situații inevitabile și extraordinare

Anularea fără penalități (Art. 13 alin. (3) din OG 2/2018)

Articolul 13 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 prevede că un călător are dreptul să înceteze contractul privind pachetul de servicii de călătorie înainte de începerea executării pachetului, fără a plăti vreo penalitate de încetare. Această prevedere se aplică în cazul unor circumstanțe inevitabile și extraordinare care se produc la locul de destinație sau în vecinătatea imediată a acestuia și care afectează în mod semnificativ executarea pachetului sau transportul pasagerilor la destinație.

Autoarea excepției a susținut că această dispoziție protejează exclusiv consumatorul, prejudiciind comerciantul fără culpă și restrângând drepturi prin ordonanță, nu prin lege, încălcând astfel art. 53 din Constituție. Curtea Constituțională a respins această critică, arătând că norma legală criticată reprezintă transpunerea Directivei (UE) 2.302/2015 a Parlamentului European și a Consiliului. Curtea a reținut că Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 este o reglementare specială în materia protecției consumatorilor, menită să asigure un nivel ridicat de protecție a acestora în raporturile cu operatorii economici. Intervenția statului, prin această dispoziție, urmărește un scop legitim, circumscris conceptului de protecție a consumatorului, fără a pune în discuție restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți fundamentale.

Argumentul Curții este că funcționarea normală a economiei de piață este compatibilă cu măsurile de protecție a consumatorilor. De asemenea, protejarea intereselor naționale în activitatea economică nu este incompatibilă cu fixarea unor reguli privind calitatea produselor sau a serviciilor prestate, fiind impusă de obligația statului de a crea condițiile necesare pentru creșterea calității vieții, conform art. 135 alin. (2) lit. f) din Constituție.

Rolul autorităților de control și accesul la justiție

Sancțiuni complementare și competența administrativă (Art. 27 alin. (3) din OG 2/2018)

Articolul 27 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2018 permite aplicarea uneia sau mai multor sancțiuni contravenționale complementare, odată cu aplicarea sancțiunii principale. Acestea includ:

• respectarea imediată a clauzelor contractuale care au fost încălcate;
• restituirea sumelor încasate fără temei legal, într-un termen de maximum 15 zile;
• repararea deficiențelor constatate prin procesul-verbal, în termenul prevăzut în procesul-verbal.

Autoarea excepției a considerat că aceste dispoziții permit agenților constatatori să desfășoare o activitate exclusiv în competența unui judecător, interpretând clauze contractuale și stabilind drepturi și obligații, încălcând astfel art. 126 alin. (1) și (5) din Constituție privind instanțele judecătorești și interdicția înființării instanțelor extraordinare.

Curtea Constituțională a analizat critici similare în jurisprudența sa anterioară și a reținut că, în exercitarea atribuțiilor legale, reprezentanții autorităților de control fac o apreciere cu privire la redactarea clauzelor contractuale. Această apreciere este necesară pentru a constata săvârșirea unei contravenții și a întocmi procesul-verbal prin care aceasta este sancționată. Cu toate acestea, aprecierea nu are valoarea unei judecări a cauzei.

Curtea a subliniat că operatorul economic are posibilitatea să conteste în justiție temeinicia și realitatea faptelor consemnate în actul de constatare, precum și legalitatea sancțiunilor aplicate sau a măsurilor dispuse. Procesul-verbal de constatare a contravenției are forță probantă până la proba contrară, iar contravenientul poate uza de toate mijloacele legale de probă pentru a dovedi că cele consemnate nu corespund realității.

De altfel, Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicabilă în aceste cazuri, instituie prin art. 31-36 căile de atac împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, soluționarea acestora revenind instanțelor judecătorești. Astfel, organele de specialitate abilitate cu supravegherea și controlul activității comercianților nu desfășoară o activitate jurisdicțională, ci exclusiv una administrativă, opțiune a legiuitorului de a ocroti un interes de ordin general și public.

Când intră în vigoare

Decizia Curții Constituționale nr. 367 din 16 septembrie 2025, fiind o decizie a Curții Constituționale, intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Această dată este 10 februarie 2026.

Impactul deciziei

Decizia Curții Constituționale are un impact semnificativ prin clarificarea și consolidarea anumitor aspecte ale legislației privind pachetele de servicii de călătorie:

• Claritate pentru călători: Reafirmă dreptul călătorilor de a anula contractele fără penalități în condiții excepționale, oferind o mai mare siguranță în fața evenimentelor neprevăzute.
• Responsabilizare agenții de turism: Agențiile trebuie să fie conștiente de aceste drepturi ale clienților și să își adapteze procedurile în consecință, mai ales în situații de forță majoră sau evenimente extraordinare.
• Confirmarea rolului ANPC: Se validează rolul administrativ al autorităților de protecție a consumatorilor în constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor complementare, fără a încălca principiul separării puterilor.
• Menținerea accesului la justiție: Se subliniază că orice decizie administrativă poate fi contestată în instanță, asigurând astfel dreptul la un proces echitabil și la o justiție imparțială.

Această hotărâre a Curții Constituționale contribuie la o mai bună înțelegere și aplicare a normelor de protecție a consumatorilor în industria turismului, echilibrând drepturile și obligațiile părților implicate în contractele de servicii de călătorie.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 106 din 10 februarie 2026.