Decizia CCR 428/2025: Penalitățile în Executarea Silită și Limitele Interpretării Judiciare

Monitorul Oficial nr. 87 din 4 februarie 2026 publică Decizia nr. 428 din 14 octombrie 2025 a Curții Constituționale, care respinge ca inadmisibilă o excepție de neconstituționalitate privind dispozițiile art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă. Această decizie, deși nu se pronunță pe fondul problemei, subliniază importanța argumentării temeinice a excepțiilor de neconstituționalitate și menține, pentru moment, interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție referitoare la modalitatea de stabilire a penalităților în cazul neexecutării obligațiilor de a face sau a nu face, care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană.

Decizia Curții Constituționale nr. 428/2025 aduce în atenția publicului o chestiune de importanță practică majoră în domeniul executării silite: regimul penalităților aplicate debitorilor care nu își îndeplinesc obligațiile „intuitu personae”. Aceasta se referă la acele obligații de a face sau de a nu face care, prin natura lor, nu pot fi executate de către o altă persoană decât debitorul însuși.

Contextul Deciziei Curții Constituționale

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în legătură cu dispozițiile art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă, așa cum au fost interpretate prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Această decizie a ÎCCJ a stabilit că, în măsura în care debitorul a executat obligația de a face sau de a nu face care nu poate fi îndeplinită prin altă persoană, chiar și pe parcursul soluționării cererii de fixare a penalității definitive, creditorul nu mai poate obține stabilirea sumei definitive cu titlu de penalitate.

Autorii excepției de neconstituționalitate au susținut că interpretarea dată de ÎCCJ prin Decizia nr. 30/2023 adaugă la lege și acordă debitorului de rea-credință un termen suplimentar, golind de conținut dispozițiile art. 906 din Codul de procedură civilă și afectând principiul legalității și accesul liber la justiție. Ei au argumentat că instanța supremă nu are competența de a institui, modifica sau abroga norme juridice cu putere de lege, iar penalitatea ar trebui să rămână un mijloc efectiv de constrângere a debitorului.

Argumentele Invocate și Poziția Curții Constituționale

În motivarea excepției, autorii au invocat o serie de articole din Constituție, inclusiv art. 1 alin. (5) referitor la principiul legalității, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și art. 53, art. 124 și art. 126.

Tribunalul București, instanța care a sesizat Curtea Constituțională, a apreciat că dispozițiile art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă sunt constituționale în raport cu interpretarea ÎCCJ. Tribunalul a subliniat că penalitățile au un rol de constrângere a debitorului să execute obligația în natură, nu de a compensa întârzierea. Odată ce obligația este îndeplinită, scopul penalității dispare, iar continuarea aplicării acesteia ar transforma-o într-un mecanism de acordare de daune-interese, aspect care contravine reglementării legale.

Curtea Constituțională, examinând excepția, a constatat că autorii acesteia s-au limitat la citarea unor considerente din decizii anterioare ale Curții și ale instanței supreme, fără a realiza o legătură clară și argumentată între acestea și presupusa încălcare a dispozițiilor constituționale invocate. Prin urmare, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă.

Ce Implică Decizia nr. 428/2025?

Respingerea excepției ca inadmisibilă înseamnă că Curtea Constituțională nu a analizat pe fond constituționalitatea dispozițiilor art. 906 alin. (4) și (5) din Codul de procedură civilă în interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel, interpretarea ÎCCJ prin Decizia nr. 30 din 24 aprilie 2023 rămâne valabilă și produce efecte juridice.

Pentru creditori, aceasta înseamnă că, în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face care nu pot fi îndeplinite prin altă persoană, chiar dacă debitorul întârzie, fixarea sumei definitive cu titlu de penalitate ar putea fi împiedicată dacă debitorul își execută obligația pe parcursul procesului de stabilire a penalității. Acest aspect poate influența strategia de executare silită și de recuperare a creanțelor.

Pentru debitori, decizia subliniază importanța executării obligațiilor, chiar și cu întârziere, pentru a evita stabilirea penalităților definitive. Articolul 906 alin. (5) le oferă în continuare posibilitatea de a solicita înlăturarea sau reducerea penalității, pe calea contestației la executare, dacă dovedesc existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea.

Articolul 906 Cod de procedură civilă pe scurt

• Alin. (4): Dacă în termen de 3 luni de la comunicarea încheierii de aplicare a penalității debitorul nu execută obligația, instanța de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce i se datorează cu acest titlu. Creditorul poate solicita fixarea sumei definitive după trecerea fiecărui termen de 3 luni de neexecutare.
• Alin. (5): Penalitatea poate fi înlăturată ori redusă, pe calea contestației la executare, dacă debitorul execută obligația și dovedește existența unor motive temeinice care au justificat întârzierea executării.

Când intră în vigoare Decizia CCR 428/2025

Decizia Curții Constituționale nr. 428 din 14 octombrie 2025, fiind o decizie a CCR, este definitivă și general obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Prin urmare, aceasta a intrat în vigoare la data de 4 februarie 2026.

Această decizie reiterează că o excepție de neconstituționalitate trebuie să fie solid motivată, depășind simpla enumerare a textelor constituționale sau citarea unor decizii anterioare. Absența unei legături explicite și argumentate între norma contestată și pretinsa încălcare a Constituției duce la respingerea excepției, fără ca instanța de control constituțional să se pronunțe asupra fondului cauzei. Astfel, interpretarea Înaltei Curți privind penalitățile în executarea silită a obligațiilor de a face sau de a nu face rămâne aplicabilă, cu implicațiile sale pentru debitori și creditori.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 87 din 4 februarie 2026.