Decizia Curții Constituționale privind calculul zilelor de muncă pentru liberarea condiționată

Curtea Constituțională a publicat Decizia nr. 334 din 1 iulie 2025, o hotărâre importantă care clarifică modul de interpretare a sintagmelor "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate" din Codul penal și Legea nr. 254/2013. Această decizie vizează aspecte esențiale legate de calculul fracțiunilor de pedeapsă și de condițiile pentru acordarea liberării condiționate, în special în contextul muncii prestate de persoanele condamnate în timpul detenției. Hotărârea subliniază distincția dintre zilele efectiv executate și cele considerate executate prin ficțiune juridică, reafirmând principiul legalității și rolul instanțelor de judecată în aplicarea legii.

Contextul excepției de neconstituționalitate

Decizia Curții Constituționale nr. 334/2025 a fost pronunțată ca urmare a unei excepții de neconstituționalitate ridicate de un deținut, Petrișor Gabriel, în cadrul unui dosar al Tribunalului Dolj. Acesta contesta dispozițiile art. 100 alin. (3) și (4) din Codul penal, precum și art. 96 alin. (1) lit. b) și alin. (2) și art. 97 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate.

Autorul excepției, aflat în detenție, a formulat o contestație împotriva unei sentințe penale prin care i-a fost respinsă cererea de liberare condiționată. Nemulțumirea sa principală viza modul în care instanța a calculat zilele considerate executate pe baza muncii prestate, susținând că acestea nu au fost scăzute corespunzător din durata totală a pedepsei, ceea ce ar fi dus la o obligație de executare a unei pedepse mai mari decât cea dispusă inițial.

Argumentele invocate de autorul excepției

Petrișor Gabriel a argumentat că sintagmele "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate" sunt lipsite de claritate și previzibilitate. În opinia sa, această ambiguitate ar încălca art. 1 alin. (5) din Constituție, referitor la principiul legalității, și ar permite interpretări contrare legii și principiului legalității sancțiunilor de drept penal. De asemenea, a invocat încălcarea art. 4 (Interzicerea sclaviei și a muncii forțate) și art. 17 (Interzicerea abuzului de drept) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

El a susținut că, dacă zilele considerate executate prin muncă nu sunt scăzute din totalul pedepsei, munca prestată în detenție ar deveni neremunerată și lipsită de beneficii reale, transformându-se într-o formă de muncă forțată. A cerut Curții Constituționale să clarifice statutul juridic al acestor zile și dacă ele trebuie să fie scăzute din termenul de executare a pedepsei în totalitate, similar compensării în cazul cazării în condiții necorespunzătoare.

Poziția Guvernului și a Tribunalului Dolj

Guvernul, prin punctul său de vedere, a considerat excepția de neconstituționalitate, în principal, inadmisibilă și, în subsidiar, neîntemeiată. Argumentul principal a fost că autorul excepției critica, de fapt, modul de interpretare și aplicare a legii în cazul său concret, aspect care ține de competența instanțelor judecătorești și nu de cea a Curții Constituționale.

Tribunalul Dolj, instanța care a sesizat Curtea Constituțională, a considerat excepția neîntemeiată. Acesta a argumentat că textele criticate sunt suficient de clare și previzibile. Tribunalul a explicat că zilele echivalate prin muncă reprezintă un beneficiu acordat pentru calculul fracției de pedeapsă necesară liberării condiționate, dar nu se iau în considerare la calculul pedepsei ce se execută pentru liberarea la termen, deoarece efectele celor două tipuri de liberare sunt diferite.

Analiza și decizia Curții Constituționale

Inadmisibilitatea parțială a excepției

Curtea Constituțională a analizat excepția și a reținut, inițial, că dispozițiile art. 100 alin. (4) din Codul penal, invocate de autor, se referă la condițiile liberării condiționate în cazul condamnaților care au împlinit vârsta de 60 de ani. Deoarece autorul excepției nu îndeplinea această cerință de vârstă, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate a acestor dispoziții ca inadmisibilă, considerând că ele nu îi erau aplicabile.

Clarificarea sintagmelor "zile considerate executate"

Cu privire la celelalte critici, Curtea a subliniat că sintagmele "ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată" și "se consideră executate" nu implică o apreciere subiectivă sau aleatorie. Acestea indică o ficțiune juridică introdusă de legiuitor, prin care anumite zile de pedeapsă sunt "considerate" executate, în contrast cu cele "efectiv" executate. Acest mecanism este determinat printr-un algoritm precis de echivalare/compensare a zilelor de muncă prestate în timpul executării pedepsei, conform art. 96 din Legea nr. 254/2013.

Curtea a reamintit jurisprudența sa anterioară, conform căreia prestarea muncii și participarea la activități educative în detenție, precum și luarea în calcul a acestora la acordarea liberării condiționate, reprezintă beneficii acordate de legiuitor persoanelor condamnate apte să desfășoare astfel de activități. Aceste dispoziții sunt clare și nu generează confuzie sau arbitrar în interpretare.

Liberarea condiționată: o posibilitate, nu un drept

Un aspect central al deciziei este reiterarea faptului că liberarea condiționată nu este un drept al condamnatului de a nu executa întreaga pedeapsă. Este un instrument juridic prin care instanța constată că nu mai este necesară continuarea executării pedepsei în detenție, deoarece condamnatul a demonstrat progrese evidente în vederea reintegrării sociale. Curtea a statuat că liberarea condiționată este o posibilitate, un stimulent important pentru reeducare, dar nu un drept garantat. Legiuitorul are competența exclusivă de a stabili condițiile de acordare a acesteia.

Competența Curții Constituționale

Curtea a reafirmat că rolul său este de a exercita controlul de constituționalitate asupra legilor și ordonanțelor, nu de a interveni în modul în care instanțele judecătorești interpretează și aplică legislația în cazuri concrete. Criticile autorului excepției vizau, în esență, nemulțumirea față de modul specific în care i-au fost aplicate normele legale în dosarul său, solicitând Curții să stabilească dacă zilele de muncă prestate trebuie scăzute din totalul pedepsei sau dacă ar trebui remunerat pentru munca prestată. Acestea sunt aspecte de interpretare și aplicare a legii, care intră în competența instanțelor de judecată. Prin urmare, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece nu se referea la o neconstituționalitate a normelor în sine, ci la modul lor de aplicare într-o speță.

Când intră în vigoare decizia

Decizia nr. 334 din 1 iulie 2025 a Curții Constituționale a intrat în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 107 din 10 februarie 2026.

Implicații practice ale deciziei

Decizia Curții Constituționale nu modifică substanțial cadrul legal existent privind liberarea condiționată și calculul zilelor de muncă prestate în detenție. Ea consolidează interpretarea conform căreia "zilele considerate executate" reprezintă o ficțiune juridică, un beneficiu calculat conform unui algoritm strict prevăzut de lege, și nu zile efectiv executate în sensul reducerii automate a pedepsei totale.

Pentru persoanele condamnate și sistemul judiciar, decizia reafirmă:

• Claritatea normelor legale: Articolele din Codul penal și Legea nr. 254/2013 sunt considerate suficient de clare și previzibile.
• Distincția dintre concepte: Există o diferență fundamentală între zilele efectiv executate și cele considerate executate prin muncă, fiind aplicabile în contexte diferite (liberare condiționată versus liberare la termen).
• Rolul instanțelor: Instanțele de judecată rămân singurele competente să interpreteze și să aplice legea în fiecare caz individual, inclusiv să calculeze fracțiunile de pedeapsă și să decidă asupra cererilor de liberare condiționată.
• Natura liberării condiționate: Aceasta rămâne o posibilitate, un stimulent pentru reeducare, și nu un drept automat.

Concluzie

Decizia Curții Constituționale nr. 334/2025 reiterează principii fundamentale ale dreptului penal și ale funcționării justiției. Prin respingerea excepției de neconstituționalitate, Curtea confirmă validitatea și claritatea dispozițiilor legale referitoare la liberarea condiționată și la echivalarea muncii prestate în detenție. Aceasta subliniază responsabilitatea instanțelor de a aplica legea cu precizie, respectând distincțiile juridice stabilite de legiuitor.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 107 din 10 februarie 2026.