CCR: Suspendarea cercetării disciplinare a funcționarilor este constituțională

Curtea Constituțională a decis că suspendarea obligatorie a cercetării disciplinare a unui funcționar public, atunci când fapta sa face și obiectul unui dosar penal, este conformă cu Legea fundamentală. Această măsură protejează prezumția de nevinovăție și evită situațiile în care un funcționar ar putea fi destituit disciplinar, pentru ca ulterior să fie declarat nevinovat de instanța penală.

Ce a analizat Curtea Constituțională?

Curtea a fost sesizată cu o excepție de neconstituționalitate privind dispozițiile articolului 492, alineatul (9) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019, cunoscută drept Codul administrativ. Acest text de lege stabilește o regulă clară pentru situațiile în care un funcționar public este cercetat simultan pe două planuri: disciplinar și penal.

Concret, textul legal prevede:

„În cazul în care fapta funcționarului public a fost sesizată ca abatere disciplinară și ca infracțiune, procedura angajării răspunderii disciplinare se suspendă până la dispunerea clasării ori renunțării la urmărirea penală sau până la data la care instanța judecătorească dispune achitarea, renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei sau încetarea procesului penal.”

După finalizarea procedurii penale cu o soluție favorabilă funcționarului, procedura disciplinară se reia, iar o eventuală sancțiune trebuie aplicată în termen de cel mult un an.

Argumentele excepției de neconstituționalitate

Autorii excepției, Unitatea Administrativ-Teritorială Comuna Rătești și primarul acesteia, au susținut că norma este neclară, imprevizibilă și discriminatorie. Ei au argumentat că această regulă creează un precedent periculos, permițând unui funcționar public cercetat penal să rămână în funcție și, potențial, să continue să comită abateri și să aducă prejudicii autorității.

Principala critică viza o presupusă discriminare între două categorii de funcționari:

• Funcționarii cercetați doar disciplinar, care pot fi sancționați și chiar destituiți rapid.
• Funcționarii cercetați atât disciplinar, cât și penal, care beneficiază de suspendarea procedurii disciplinare și își păstrează funcția pe durata, uneori foarte lungă, a procesului penal.

În opinia lor, legea creează un avantaj nejustificat pentru funcționarul aflat într-o situație aparent mai gravă, încălcând astfel principiul egalității în drepturi, garantat de articolul 16 din Constituție.

Raționamentul Curții pentru respingerea excepției

Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, considerând că dispozițiile legale sunt constituționale. Argumentele judecătorilor s-au concentrat pe necesitatea de a proteja drepturile fundamentale ale funcționarului public și de a asigura coerența sistemului juridic.

Claritate, previzibilitate și protecția drepturilor

CCR a constatat că textul de lege este suficient de clar și previzibil. Scopul său este de a ocroti dreptul la muncă și prezumția de nevinovăție a funcționarului public până la finalizarea procesului penal. Suspendarea nu este o formă de exonerare de răspundere, ci o măsură temporară.

Rațiunea legiuitorului a fost de a evita situația în care un funcționar este sancționat disciplinar, posibil chiar cu destituirea, pentru ca ulterior o instanță penală să stabilească nevinovăția sa. O astfel de situație ar crea un dezechilibru major și ar fi dificil de reparat.

Justificarea tratamentului diferențiat

Referitor la critica de discriminare, Curtea a subliniat că principiul egalității nu înseamnă uniformitate. Tratamentul juridic diferit este permis atunci când se aplică unor situații diferite și are o justificare obiectivă și rezonabilă.

În acest caz, diferența de tratament este justificată de existența unui proces penal. Finalitatea legii este protejarea funcționarului care, la finalul procedurii penale, obține o soluție de nevinovăție. Prin urmare, nu se poate vorbi de o încălcare a articolului 16 din Constituție.

Măsuri suplimentare pentru protejarea interesului public

Curtea a menționat că legiuitorul a prevăzut și mecanisme pentru a preîntâmpina riscurile semnalate de autorii excepției. Articolul 501 din Codul administrativ permite angajatorului să dispună mutarea temporară a funcționarului public într-un alt compartiment pe durata procesului penal, pentru a preveni influențarea cercetării sau comiterea altor fapte.

În plus, dacă la finalul procesului penal funcționarul este condamnat definitiv, raportul său de serviciu încetează de drept, conform articolului 517 din același cod.

De când este obligatorie decizia?

Decizia CCR nr. 542/2025 este definitivă și general obligatorie începând cu data publicării sale în Monitorul Oficial, respectiv de la data de 18 februarie 2026.

Impactul deciziei pentru funcționari și autorități

Această decizie reconfirmă un principiu important în dreptul administrativ și al funcției publice. Pentru funcționarii publici, oferă o garanție suplimentară a prezumției de nevinovăție, protejându-i de măsuri disciplinare drastice înainte ca justiția penală să se pronunțe.

Pentru autoritățile publice, decizia clarifică obligația legală de a suspenda procedura disciplinară în aceste cazuri. Angajatorii nu pot ignora această regulă, dar au la dispoziție instrumente legale, precum mutarea temporară, pentru a gestiona riscurile asociate menținerii în activitate a unui funcționar cercetat penal.

Ce trebuie să reținem?

În esență, Curtea Constituțională a validat soluția legislativă care prioritizează soluția din dosarul penal în fața procedurii disciplinare. Suspendarea cercetării disciplinare nu este un privilegiu, ci o măsură de prudență menită să asigure un echilibru între protejarea interesului public și garantarea drepturilor individuale ale funcționarului public.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 132 din 18 februarie 2026.