CCR: Legea retrocedărilor, neclară și neconstituțională

Curtea Constituțională a României (CCR) a declarat neconstituțională o lege care viza modificarea regulilor de restituire a imobilelor pentru cultele religioase și minoritățile naționale. Decizia a fost luată în urma unei sesizări a Președintelui României, care a semnalat probleme de claritate, predictibilitate și impact bugetar.

De ce a fost legea declarată neconstituțională?

Prin Decizia nr. 480/2025, Curtea a analizat o lege care modifica trei acte normative importante din domeniul retrocedărilor: OUG nr. 83/1999, OUG nr. 94/2000 și Legea nr. 165/2013. Judecătorii constituționali au identificat două probleme majore care au condus la invalidarea legii: o nouă modalitate ambiguă de a dovedi proprietatea și o formulă neclară pentru calculul chiriilor plătite de stat.

Dovada proprietății: "elemente generice" insuficiente

Legea criticată introducea o nouă prevedere în OUG nr. 94/2000, care stabilea că o cerere de retrocedare este considerată valabilă dacă include „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat”.

Curtea a considerat că această sintagmă este extrem de vagă și imprecisă. În practică, nu era clar ce înseamnă aceste „elemente generice” și cum ar putea o autoritate administrativă sau o instanță de judecată să își formeze o convingere pe baza lor. Legislația actuală se bazează pe probe concrete, precum începuturi de dovadă scrisă, declarații de martori sau expertize, care fundamentează o prezumție legală a dreptului de proprietate.

Curtea reține că sintagma „elemente de identificare generice suficiente pentru întemeierea convingerii că solicitantul a fost proprietarul imobilului solicitat” prezintă un grad mare de generalitate, în lipsa precizării, în mod concret, a actelor sau faptelor juridice obiective care fac dovada dobândirii/deținerii dreptului de proprietate.

Mai mult, CCR a subliniat că modificarea regulilor de probațiune după mai bine de 25 de ani de la adoptarea legislației inițiale, fără a prevedea norme tranzitorii clare, generează insecuritate juridică. Nu era clar cum s-ar fi aplicat noua regulă cererilor aflate deja în curs de soluționare, fie pe cale administrativă, fie în instanță. Această lipsă de claritate și predictibilitate încalcă principiul calității legii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituție.

Calculul chiriei: o formulă neclară și impracticabilă

A doua problemă majoră identificată de Curte viza modificarea Legii nr. 165/2013. Legea se referea la imobilele retrocedate foștilor proprietari, dar care sunt ocupate de instituții de interes public (școli, spitale, muzee) și pentru care statul trebuie să plătească chirie pe o perioadă de 10 ani.

Legislația în vigoare stabilește un plafon pentru chirie (de exemplu, maxim 6% din valoarea construcției). Legea declarată neconstituțională elimina aceste plafoane și stipula că valoarea chiriei se stabilește „de comun acord” între proprietar și stat, dar în același timp „conform prevederilor alin. (61)”, care făcea referire la valoarea imobilului din grila notarială.

CCR a constatat că această formulare este contradictorie și neclară. Pe de o parte, se introducea negocierea liberă („de comun acord”), iar pe de altă parte, se impunea o raportare la o valoare fixă, fără a se specifica un mod de calcul concret (un procentaj, un preț pe metru pătrat etc.).

Curtea constată că noua soluție legislativă [...] nu este clară și predictibilă pentru ca beneficiarii legii, chiar și în situația acordului lor, să stabilească o valoare a chiriei anuale, nefiind reglementat un mod de calcul bazat pe valoarea totală a imobilului ori pe alți indicatori de calcul.

Această ambiguitate ar fi făcut aproape imposibilă stabilirea corectă și unitară a chiriilor, lăsând loc arbitrariului și potențialelor litigii. Prin urmare, și aceste dispoziții au fost considerate neconforme cu principiul calității legii.

Impactul practic al deciziei

Ca urmare a acestei decizii, legea se întoarce în Parlament pentru a fi pusă în acord cu prevederile Constituției. Până la o eventuală nouă formă a legii, rămân în vigoare regulile actuale:

• Pentru cultele religioase și minoritățile naționale: Dovada dreptului de proprietate în procesul de retrocedare se face în continuare pe baza probelor directe prevăzute de OUG nr. 94/2000 (acte, martori, expertize).
• Pentru proprietarii de imobile ocupate de instituții publice: Calculul chiriei plătite de stat se va face în continuare conform formulei și plafoanelor existente în Legea nr. 165/2013.

Decizia Curții subliniază necesitatea ca Parlamentul să elaboreze legi clare, precise și previzibile, în special în domenii sensibile precum dreptul de proprietate și reparațiile istorice.

De când este obligatorie decizia?

Decizia Curții Constituționale este definitivă și general obligatorie. Aceasta își produce efectele începând cu data publicării în Monitorul Oficial, adică de la 24 februarie 2026.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 141 din 24 februarie 2026.