Excepție de neconstituționalitate referitoare la procedurile de restituire a imobilelor preluate abuziv

Monitorul Oficial a publicat Decizia nr. 361 din 2025 a Curții Constituționale a României. Aceasta vizează mecanismele prin care cetățenii pot solicita finalizarea procesului de restituire a terenurilor în natură sau prin echivalent. Decizia clarifică modul în care abrogarea unor termene specifice din Legea nr. 165/2013 influențează accesul la justiție pentru persoanele care așteaptă de zeci de ani soluționarea cererilor de fond funciar.

Contextul juridic al modificărilor aduse Legii nr. 165/2013

Procesul de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist a trecut prin numeroase etape legislative. Legea nr. 165/2013 a fost concepută ca un cadru unitar pentru a finaliza aceste proceduri. Articolul 11 din această lege stabilea inițial un termen până la care comisiile locale și județene de fond funciar aveau obligația de a soluționa toate cererile, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate. În cazul nerespectării acestui termen, cetățenii aveau la dispoziție o cale de atac specială la judecătoria în raza căreia se afla terenul.

Prin Legea nr. 111/2017, acest articol 11 a fost abrogat. Această schimbare a generat incertitudini printre persoanele îndreptățite, care au considerat că eliminarea unei căi de atac specifice reprezintă o îngrădire a accesului liber la justiție. Curtea Constituțională a fost sesizată să verifice dacă această eliminare este în acord cu Legea Fundamentală a României, având în vedere că multe cereri au rămas nesoluționate chiar și după expirarea termenelor legale.

Impactul abrogării articolului 11 asupra proceselor aflate în curs

Curtea Constituțională a analizat dacă persoanele care nu primesc un răspuns de la autorități mai au la dispoziție un instrument legal eficient. Judecătorii constituționali au reținut că, deși articolul 11 a dispărut din corpul Legii nr. 165/2013, dreptul cetățenilor de a merge în instanță nu a fost anulat. Aceștia pot utiliza acum dreptul comun reprezentat de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Această trecere la dreptul comun înseamnă că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ. Instanța poate obliga comisiile locale sau județene să emită actul administrativ solicitat sau să elibereze titlul de proprietate. Astfel, protecția juridică rămâne activă, dar sub o altă formă procedurală.

Obligațiile comisiilor locale și județene de fond funciar

Decizia subliniază că autoritățile administrative au în continuare sarcina de a finaliza procesele de restituire. Comisiile nu pot invoca lipsa unor termene limită pentru a amâna la nesfârșit soluționarea dosarelor. Există o serie de obligații clare care trebuie respectate:

• Identificarea terenurilor disponibile pe raza unității administrativ-teritoriale care pot fi folosite pentru restituire.
• Respectarea ordinii de înregistrare a cererilor inițiale pentru a asigura echitatea tratamentului între solicitanți.
• Întocmirea documentațiilor necesare pentru eliberarea titlurilor de proprietate și înaintarea acestora către comisiile județene.
• Actualizarea inventarului terenurilor din rezerva comisiei locale.

În situația în care restituirea în natură pe vechiul amplasament nu mai este posibilă, autoritățile trebuie să propună terenuri pe alte amplasamente sau să demareze procedura pentru acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte.

Ordinea de soluționare a cererilor și atribuirea terenurilor

Un aspect sensibil tratat în decizie este cel prevăzut de articolul 12 din Legea nr. 165/2013. Acesta stabilește că atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire. Această regulă este menită să prevină abuzurile și să asigure o transparență totală în gestionarea rezervei de terenuri.

Totuși, instanțele de judecată au întâmpinat dificultăți în interpretarea acestui text atunci când sunt învestite cu plângeri împotriva refuzului de soluționare. Curtea Constituțională a clarificat că respectarea cronologiei este o regulă de bază pentru autoritatea administrativă. Atunci când o instanță obligă comisia la soluționarea unei cereri, aceasta trebuie să țină cont de realitatea juridică și de drepturile celorlalți solicitanți care au depus cereri anterior. Totuși, hotărârile judecătorești definitive au o forță juridică superioară și trebuie puse în executare cu prioritate de către autorități pentru a nu goli de conținut dreptul la un proces echitabil.

Ce a decis CCR?

Respinge, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de LH, ISP,

GP și EC în Dosarul nr. 1.118/842/2017 al Tribunalului Constanța — Secția I civilă și constată că dispozițiile articolului unic pct. 4 (cu referire la abrogarea art. 11 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România) din Legea nr. 111/2017 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităților cuprinse în contractele încheiate în cadrul

Acordului de împrumut dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare pentru finanțarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la București la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

II. Respinge, ca inadmisibilă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. (2) și (3) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, excepție ridicată de aceleași autoare în același dosar al aceleiași instanțe.

Când devine obligatorie această decizie

Conform prevederilor constituționale și ale legii de organizare a Curții Constituționale, deciziile acesteia sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României: 12 februarie 2026.

De la această dată, toate instanțele de judecată și autoritățile publice implicate în procesul de restituire a proprietăților trebuie să aplice interpretările oferite de Curte. Persoanele care au procese pe rol sau care intenționează să deschidă acțiuni noi trebuie să țină cont de faptul că calea de urmat este cea a contenciosului administrativ în cazul în care comisiile de fond funciar refuză sau omit să răspundă solicitărilor.

Concluzii privind stabilitatea legislativă în domeniul proprietății

Decizia Curții Constituționale reconfirmă necesitatea ca procesul de restituire să fie unul previzibil și transparent. Deși procedurile par complexe, existența controlului judecătoresc prin intermediul contenciosului administrativ oferă o garanție împotriva pasivității autorităților. Cetățenii trebuie să fie vigilenți și să utilizeze instrumentele legale disponibile pentru a-și proteja dreptul de proprietate garantat de Constituție.

Evoluția legislației în acest domeniu arată o tendință de uniformizare a procedurilor, chiar dacă termenele inițiale au fost modificate sau abrogate. Cel mai important aspect rămâne faptul că nicio autoritate administrativă nu este exonerată de răspundere în fața legii în cazul în care refuză să aplice prevederile referitoare la fondul funciar.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 115 din 12 februarie 2026.