Decizia Curții Constituționale privind reabilitarea judecătorească: Condițiile menținute pentru persoanele care s-au sustras de la executarea pedepsei

Curtea Constituțională a României a reafirmat recent constituționalitatea dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Această decizie clarifică faptul că persoanele care s-au sustras de la executarea pedepsei nu pot depune o cerere de reabilitare judecătorească, chiar și în cazul prescripției executării pedepsei. Hotărârea subliniază distincția dintre cauzele care înlătură executarea pedepsei și instituția reabilitării, având implicații directe pentru reintegrarea socială a foștilor condamnați.

Contextul și excepția de neconstituționalitate

Decizia Curții Constituționale nr. 333 din 1 iulie 2025 abordează excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală. Acest articol stipulează că "În cazul prescripției executării pedepsei, nu poate depune cerere de reabilitare persoana prevăzută la art. 530 alin. (1), dacă lipsa executării este imputabilă persoanei condamnate." Articolul 530 alin. (1) se referă la cererea de reabilitare judecătorească formulată de condamnat sau de rudele apropiate. Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată din oficiu de Judecătoria Oravița, într-o cauză penală în care se solicita constatarea intervenirii reabilitării de drept. Instanța a invocat o serie de argumente împotriva constituționalității textului, considerând că acesta încalcă principiile egalității în drepturi (art. 16 din Constituție) și dreptul la viață intimă, familială și privată (art. 26 din Constituție). Printre criticile aduse, s-a subliniat că dispoziția legală creează o condiție suplimentară pentru reabilitarea judecătorească, care nu permite aplicarea legii penale mai favorabile și legitimează o situație în care o persoană condamnată nu poate obține reabilitarea, indiferent de conduita ulterioară sau de eforturile de reintegrare. S-a argumentat că este disproporționat să se refuze dreptul de reintegrare pe o durată nedeterminată, chiar dacă lipsa executării pedepsei este imputabilă petentului. De asemenea, s-a invocat o încălcare a principiului egalității prin diferențele de regim juridic dintre reabilitarea de drept și cea judecătorească, în special în situațiile în care există mai multe condamnări. Instanța a mai considerat că textul înfrânge însăși esența instituției reabilitării, drept cauză care înlătură consecințele condamnării, și că, dacă societatea nu mai are interes să supună o persoană la executarea efectivă a unei pedepse după un anumit timp (prin prescripție), nu ar trebui să aibă interes nici să păstreze în evidență acea persoană după un interval și mai mare.

Poziția Curții Constituționale: O jurisprudență constantă

Curtea Constituțională a examinat excepția de neconstituționalitate și a reținut că dispozițiile legale contestate au mai fost supuse controlului de constituționalitate în trecut, fiind respinse ca neîntemeiate prin Decizii anterioare, precum Decizia nr. 572 din 22 noiembrie 2022 și Decizia nr. 399 din 15 iunie 2016. În analiza sa, Curtea a reiterat că reabilitarea reprezintă instituția juridică prin care fostul condamnat este reintegrat în societate, prin înlăturarea consecințelor condamnării suferite. Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din condamnare, efectele sale producându-se pentru viitor. Cu toate acestea, Curtea a subliniat o distincție clară: reabilitarea nu înlătură executarea pedepsei. Rolul de a înlătura executarea pedepsei este stabilit de legiuitor pentru alte instituții de drept penal, cum ar fi grațierea, prescripția executării pedepsei și amnistia postcondamnatorie. Curtea a accentuat că efectele reabilitării sunt diferite și mult mai extinse decât cele ale cauzelor de înlăturare a executării pedepsei, fiind o cauză legală și personală de stingere a decăderilor, interdicțiilor și incapacităților atrase de o condamnare. În ceea ce privește argumentele legate de principiul egalității, Curtea a menționat că o diferențiere a regimului juridic aplicabil anumitor categorii de persoane nu contravine Constituției, atâta timp cât se bazează pe criterii obiective și raționale, iar scopul urmărit este legitim. Legiuitorul are competența de a stabili condițiile în care se poate acorda reabilitarea judecătorească, iar refuzul acesteia în cazul în care lipsa executării pedepsei este imputabilă condamnatului constituie o opțiune legislativă care nu încalcă prevederile constituționale. Astfel, Curtea a respins excepția de neconstituționalitate ca neîntemeiată, menținând validitatea dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală.

Implicații practice pentru persoanele condamnate

Decizia Curții Constituționale are implicații directe pentru persoanele care au fost condamnate penal și care, din diverse motive imputabile lor, nu au executat pedeapsa, chiar dacă între timp a intervenit prescripția executării. Aceste persoane nu vor putea beneficia de reabilitarea judecătorească, ceea ce înseamnă că nu își vor putea înlătura consecințele condamnării, cum ar fi decăderile, interdicțiile și incapacitățile legale. Această situație poate afecta semnificativ procesul de reintegrare socială și profesională, deoarece stigmatul condamnării penale va persista, cu toate consecințele juridice și sociale aferente. Spre exemplu, persoanele în această situație nu vor putea beneficia de instituții precum renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei în cazul săvârșirii unor noi infracțiuni, așa cum ar fi posibil după o reabilitare. Decizia reconfirmă faptul că responsabilitatea individuală în executarea pedepsei este un factor determinant în procesul de reabilitare judecătorească și că sistemul juridic face o distincție clară între situațiile în care o pedeapsă nu este executată din cauze neimputabile și cele în care condamnatul a ales să se sustragă.

Când intră în vigoare decizia

Decizia Curții Constituționale nr. 333 din 1 iulie 2025, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 532 alin. (3) din Codul de procedură penală, este definitivă și general obligatorie. Ea intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I. Astfel, începând cu 29 ianuarie 2026, această decizie produce efecte juridice, clarificând aplicabilitatea condițiilor de reabilitare judecătorească pentru persoanele care s-au sustras de la executarea pedepsei.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 68 din 29 ianuarie 2026.