Decizia Curții Constituționale 427/2025: Clarificări despre rolul executorului și instanței în executarea silită

O decizie a Curții Constituționale aduce adesea precizări importante în peisajul juridic, influențând modul în care sunt interpretate și aplicate legile. Decizia nr. 427 din 14 octombrie 2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 40 din 20 ianuarie 2026, reconfirmă constituționalitatea dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă. Aceasta este o hotărâre cu impact pentru toți cei implicați în procesul de executare silită, de la creditori care urmăresc recuperarea creanțelor, până la debitori care se confruntă cu aceste proceduri. Decizia reafirmă principiile care guvernează atribuțiile executorului judecătoresc și ale instanței în cadrul executării silite, oferind o perspectivă clară asupra limitelor de competență și a garanțiilor procedurale.

Contextul excepției de neconstituționalitate

Decizia Curții Constituționale nr. 427/2025 a fost pronunțată în urma unor excepții de neconstituționalitate ridicate în dosare aflate pe rolul Judecătoriilor Curtea de Argeș și Pitești. Autorii excepțiilor au contestat dispozițiile art. 665 din Codul de procedură civilă, care reglementează atribuțiile executorului judecătoresc la primirea unei cereri de executare.

Principalele argumente invocate de autorii excepțiilor au fost:

• Art. 665 ar conferi executorului judecătoresc puteri jurisdicționale, similare unei instanțe, încălcând principiile constituționale privind organizarea și funcționarea autorității judecătorești.
• Deschiderea procedurii de executare silită ar trebui să se facă doar după pronunțarea unei încheieri de încuviințare de către instanța de executare, conform art. 666 din Codul de procedură civilă, pentru a evita confuzia juridică privind momentul de la care curge prescripția și perimarea executării.
• Atribuțiile executorului judecătoresc nu ar trebui să includă "imperium" și "jurisdictio", esențiale pentru funcția judiciară.
• Se invoca încălcarea dreptului la un proces echitabil, a accesului liber la justiție și a dreptului la apărare al debitorului.

Poziția Curții Constituționale

Curtea Constituțională a reconfirmat constituționalitatea dispozițiilor art. 665 din Codul de procedură civilă, bazându-se pe jurisprudența anterioară, inclusiv Decizia nr. 745 din 4 noiembrie 2021. Instanța constituțională a subliniat că rolul executorului judecătoresc și cel al instanței de executare sunt distincte și complementare, fiecare având atribuții bine definite.

Distincția între rolul executorului și al instanței

Rolul executorului judecătoresc

Potrivit art. 665 din Codul de procedură civilă, executorul judecătoresc, de îndată ce primește o cerere de executare, trebuie să dispună, prin încheiere, înregistrarea acesteia și deschiderea dosarului de executare sau, după caz, să refuze motivat deschiderea procedurii. Această atribuție nu are semnificația exercitării unor puteri jurisdicționale.

Acțiunile executorului se limitează la verificări de formă, precum:

• Cererea de executare silită îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 664 alin. (3) din Codul de procedură civilă.
• Este atașat titlul executoriu, în original sau în copie legalizată.
• Sunt atașate alte înscrisuri cerute de lege.
• Există dovada achitării taxelor de timbru.

Refuzul executorului de a deschide dosarul poate fi contestat de creditor printr-o plângere la instanța de executare, în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii de refuz.

Rolul instanței de executare

Curtea a reiterat că instanța de executare este singura care are atribuția de a încuviința executarea silită, conform art. 666 din Codul de procedură civilă. Această operațiune implică o verificare de fond a cererii de executare, incluzând aspecte precum:

• Competența organului de executare.
• Calitatea de titlu executoriu a hotărârii sau înscrisului.
• Caracterul cert, lichid și exigibil al creanței.
• Eventualele imunități de executare ale debitorului.
• Posibilitatea de a duce la îndeplinire dispozițiile titlului prin executare silită.

Aceste verificări reprezintă o exercitare a puterii judecătorului de a "spune dreptul" (jurisdictio), garantând astfel respectarea principiilor constituționale și a drepturilor părților.

Momentul declanșării procedurii de executare

Curtea a clarificat că momentul deschiderii procedurii de executare silită este cel al înregistrării cererii de executare de către executorul judecătoresc și dispunerii "deschiderii dosarului de executare" în sensul art. 665 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Cu toate acestea, procedura de executare este efectiv declanșată numai în urma încuviințării executării de către instanța judecătorească.

Implicații practice pentru cetățeni și afaceri

Această decizie consolidează echilibrul dintre eficiența procesului de executare silită și respectarea drepturilor fundamentale ale părților.

• Pentru creditori, decizia confirmă că primul pas în recuperarea unei creanțe este depunerea cererii la executor, care va verifica aspectele formale și va solicita încuviințarea instanței. Aceasta asigură un filtru inițial și o procedură ordonată.
• Pentru debitori, menținerea controlului judecătoresc asupra încuviințării executării silite reprezintă o garanție importantă. Debitorul are la dispoziție calea contestației la executare, prin care poate invoca orice apărări, inclusiv aspecte legate de prescripție, legalitatea actelor de executare sau fondul creanței, asigurându-și astfel dreptul la apărare și accesul la justiție.

Decizia reiterează că executorii judecătorești efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, dar sub controlul instanțelor judecătorești. Această supraveghere judiciară este importantă pentru a preveni abuzurile și a asigura legalitatea întregului proces.

Când intră în vigoare decizia

Conform Legii nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile Curții sunt general obligatorii de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, și au putere numai pentru viitor. Prin urmare, Decizia nr. 427 din 14 octombrie 2025 a intrat în vigoare la data de 20 ianuarie 2026, odată cu publicarea sa în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 40.

Prin Decizia nr. 427/2025, Curtea Constituțională reafirmă importanța distincției clare între atribuțiile administrative ale executorului judecătoresc și cele jurisdicționale ale instanței de executare. Această clarificare contribuie la o mai bună înțelegere și aplicare a normelor de procedură civilă, consolidând încrederea în sistemul de justiție și garantând respectarea drepturilor și libertăților cetățenilor în procesul complex al executării silite.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 40 din 20 ianuarie 2026.