Decizia Curții Constituționale 332/2025: Clarificări privind plângerea împotriva soluției procurorului

Curtea Constituțională a României a publicat Decizia nr. 332 din 1 iulie 2025, prin care respinge o excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 341 alin. (5¹) din Codul de procedură penală. Această decizie reconfirmă limitele și natura procedurii de soluționare a plângerilor împotriva soluțiilor procurorului de către judecătorul de cameră preliminară. Deși excepția a fost respinsă, contextul deciziei aduce în prim plan modificările legislative recente și clarifică aspecte fundamentale legate de administrarea probelor și accesul la justiție în faza incipientă a procesului penal.

Contextul și obiectul excepției de neconstituționalitate

Decizia Curții Constituționale nr. 332/2025 vine în urma unei excepții de neconstituționalitate ridicate de un petent într-un dosar penal, vizând dispozițiile art. 341 alin. (5¹) din Codul de procedură penală. Aceste prevederi legale, în redactarea lor anterioară intrării în vigoare a Legii nr. 201/2023, stabileau că judecătorul de cameră preliminară, soluționând plângerea, verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Autorul excepției a susținut că aceste dispoziții încalcă principii fundamentale precum egalitatea în drepturi, accesul liber la justiție, dreptul la apărare, dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv. Nemulțumirea principală a constat în limitarea mijloacelor de probă pe care judecătorul de cameră preliminară le poate administra în procedura plângerii împotriva soluției de clasare, exemplificând cu imposibilitatea administrării probei cu martori sau a altor înscrisuri și înregistrări video care nu au fost incluse în dosarul de urmărire penală.

Poziția Curții Constituționale și jurisprudența anterioară

Curtea Constituțională a respins excepția ca neîntemeiată, bazându-se pe o jurisprudență constantă în materie. Judecătoria Timișoara, instanța care a sesizat Curtea, a considerat, de asemenea, excepția neîntemeiată, argumentând că limitarea mijloacelor de probă este justificată de natura juridică a plângerii, care nu vizează judecarea fondului cauzei penale, ci verificarea legalității soluției procurorului pe baza materialului existent.

Curtea a reiterat argumente din decizii anterioare, precum Decizia nr. 211 din 7 aprilie 2022, prin care a stabilit că:

• Limitarea mijloacelor de probă este justificată de natura juridică a plângerii, care nu reprezintă o judecare a fondului cauzei penale, ci un examen al legalității ordonanței procurorului.
• Judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată pe baza materialului și a lucrărilor din dosarul cauzei, avute în vedere de procuror.
• Dispozițiile criticate nu încalcă dreptul la un proces echitabil, petentul având libertatea de a demonstra nelegalitatea actului atacat în raport cu materialul din dosar și de a formula cereri și excepții.
• Accesul liber la justiție este asigurat prin însăși existența procedurii plângerii reglementate de art. 341 din Codul de procedură penală.
• Legiuitorul are competența de a institui reguli speciale de procedură și modalități de exercitare a drepturilor procedurale, iar principiul egalității în fața legii nu exclude soluții diferite pentru situații diferite.
• Dreptul la apărare este garantat prin posibilitatea depunerii de note scrise, formulării de cereri și excepții, precum și prin dreptul la asistență juridică.

Curtea a subliniat că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenței sale, soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate menținându-și valabilitatea.

Impactul modificărilor legislative prin Legea nr. 201/2023

Un aspect important evidențiat de Curte este faptul că dispozițiile legale criticate nu mai sunt în vigoare în aceeași redactare. Ulterior invocării excepției, art. 341 alin. (5¹) din Codul de procedură penală a fost modificat prin Legea nr. 201/2023. Noua redactare introduce distincții în funcție de momentul procesual al punerii în mișcare a acțiunii penale:

• În cazul în care nu s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.
• În cazul în care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, judecătorul va soluționa plângerea pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror alte mijloace de probă.

Această modificare legislativă răspunde, într-o anumită măsură, nemulțumirilor autorului excepției, oferind posibilitatea administrării unui spectru mai larg de probe atunci când acțiunea penală a fost deja pusă în mișcare. Curtea a menționat că această schimbare de optică în politica penală a legiuitorului nu semnifică un motiv de neconstituționalitate a soluției legislative anterioare, ci o adaptare la necesitățile practice.

Implicații practice și concluzii

Decizia Curții Constituționale nr. 332/2025 reconfirmă principiile care guvernează faza camerei preliminare în procesul penal. Rolul judecătorului în această fază rămâne acela de a verifica legalitatea și temeinicia soluțiilor procurorului, nu de a rejudeca fondul cauzei. Această distincție este fundamentală pentru asigurarea celerității și eficienței justiției penale, respectând totodată drepturile părților.

Pentru cetățeni și profesioniștii dreptului, decizia subliniază importanța documentării complete a dosarului de urmărire penală și a prezentării tuturor înscrisurilor relevante în faza inițială. Modificările aduse de Legea nr. 201/2023, deși nu au fost obiectul direct al deciziei de neconstituționalitate, oferă o flexibilitate sporită în administrarea probelor în anumite situații, contribuind la o mai bună garantare a dreptului la apărare și la un proces echitabil.

Când intră în vigoare

Decizia Curții Constituționale nr. 332 din 1 iulie 2025 intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial, Partea I, adică pe 27 ianuarie 2026. De la această dată, decizia este definitivă și general obligatorie.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62 din 27 ianuarie 2026.