Decizia CCR nr. 194/2025: Constituționalitatea reducerii pedepselor la recunoașterea învinuirii

Curtea Constituțională a României a reafirmat constituționalitatea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă în cazul recunoașterii învinuirii. Decizia nr. 194 din 8 aprilie 2025, publicată recent în Monitorul Oficial, clarifică faptul că această reducere reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor în anumite condiții, nu un drept fundamental, și subliniază rolul instanței în asigurarea unui proces echitabil.

Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 11 din 12 ianuarie 2026, aduce în atenția publicului o decizie importantă a Curții Constituționale. Aceasta vizează un aspect fundamental al dreptului penal și procesual penal: condițiile în care inculpații pot beneficia de reducerea pedepsei prin recunoașterea faptelor. Decizia nr. 194 din 8 aprilie 2025 răspunde unei excepții de neconstituționalitate ridicate în legătură cu art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Contextul deciziei și excepția de neconstituționalitate

Articolul 396 alin. (10) din Codul de procedură penală stabilește că, în cazul condamnării sau amânării aplicării pedepsei, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită se reduc cu o treime pentru pedeapsa închisorii și cu o pătrime pentru pedeapsa amenzii. Această reducere se aplică în situațiile în care judecata s-a desfășurat în condițiile procedurii simplificate de recunoaștere a învinuirii sau când, deși cererea inculpatului pentru această procedură a fost respinsă, instanța reține aceeași situație de fapt ca cea recunoscută de inculpat.

Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată de un inculpat care a susținut că dispozițiile criticate instituie un tratament penal mai favorabil pentru cei care recunosc integral faptele, comparativ cu cei care doresc o recunoaștere parțială sau care, deși nu recunosc integral, ajung la o situație de fapt similară cu cea reținută de instanță după cercetarea judecătorească. Autorul excepției a argumentat că textul de lege ar fi constituțional doar dacă reducerea pedepsei s-ar aplica indiferent de formularea expresă a unei cereri de judecare în procedura simplificată, atâta timp cât starea de fapt reținută de instanță este cea recunoscută de inculpat.

S-a invocat o posibilă încălcare a principiului egalității în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituție, precum și a cerințelor de calitate a legii, prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituție. Inculpatul a apreciat că ar exista o discriminare între cei care solicită formal parcurgerea procedurii simplificate (chiar dacă nu recunosc integral faptele și cererea le este respinsă) și cei care, ab initio, declară că nu recunosc integral situația de fapt din rechizitoriu, dar a căror versiune este ulterior însușită de instanță.

Analiza și raționamentul Curții Constituționale

Curtea Constituțională a examinat excepția și a reținut că s-a mai pronunțat asupra constituționalității dispozițiilor de lege criticate în jurisprudența anterioară. Prin Decizia nr. 194/2025, Curtea a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate, confirmând validitatea art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.

Reducerea pedepsei: un beneficiu, nu un drept fundamental

Unul dintre punctele cheie ale raționamentului Curții este că reducerea limitelor speciale de pedeapsă ca urmare a recunoașterii învinuirii nu poate fi convertită într-un drept fundamental. În schimb, aceasta reprezintă un beneficiu acordat de legiuitor, conform politicii sale penale, în anumite condiții stricte. Condiția principală este recunoașterea în totalitate a faptelor reținute în sarcina inculpatului. Această recunoaștere integrală face inutilă efectuarea unei cercetări judecătorești amănunțite, contribuind la celeritatea soluționării cauzelor penale.

Curtea a subliniat că procedura simplificată nu este o noutate, fiind reglementată anterior și având ca scop soluționarea rapidă a cauzelor în care aspectele legate de existența infracțiunii și vinovăția inculpatului au fost deja clarificate în faza de urmărire penală.

Rolul instanței și garanția unui proces echitabil

Decizia CCR reiterează importanța rolului instanței în asigurarea unui proces echitabil. Chiar și în cazul unei recunoașteri totale a învinuirii, judecătorul poate respinge cererea de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate dacă nu este convins de sinceritatea inculpatului sau dacă are nevoie de lămuriri suplimentare privind împrejurările de fapt ale cauzei. Această posibilitate a instanței de a respinge cererea constituie o garanție a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituție și de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, nu simpla recunoaștere a învinuirii, chiar și integrală, este determinantă pentru un proces echitabil, ci stabilirea vinovăției inculpatului cu privire la faptele reținute în sarcina sa, în limitele legalității și imparțialității. Principiul aflării adevărului prevalează, iar judecătorul nu este obligat să admită cererea dacă nu are convingerea necesară, exercitând principiul constituțional al înfăptuirii justiției de către instanțele judecătorești, conform art. 124 din Legea fundamentală.

Curtea a conchis că nu au intervenit elemente noi de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenței anterioare, menținând astfel validitatea soluțiilor și considerentelor exprimate în deciziile precedente.

Când intră în vigoare

Decizia Curții Constituționale nr. 194 din 8 aprilie 2025, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală, intră în vigoare la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică pe 12 ianuarie 2026. Deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii de la data publicării.

Implicații practice ale deciziei CCR

Această decizie are implicații semnificative pentru sistemul de justiție penală din România, pentru avocați, procurori și, mai ales, pentru persoanele acuzate de săvârșirea unor infracțiuni:

• Pentru inculpați: Reconfirmă că beneficiul reducerii pedepsei este condiționat strict de recunoașterea integrală a faptelor și de acordul instanței. O recunoaștere parțială sau o strategie procesuală care nu vizează o recunoaștere completă a situației de fapt din rechizitoriu nu garantează accesul la această reducere, chiar dacă ulterior instanța reține o situație de fapt similară. Aceasta încurajează o evaluare atentă a strategiei de apărare.
• Pentru instanțe: Subliniază discreția judecătorului de a evalua sinceritatea recunoașterii și de a decide dacă procedura simplificată este adecvată, chiar și în cazul unei recunoașteri integrale. Rolul instanței de a afla adevărul și de a asigura un proces echitabil rămâne primordial.
• Pentru sistemul judiciar: Consolidarea acestei jurisprudențe contribuie la stabilitatea și previzibilitatea aplicării normelor de procedură penală, în special în ceea ce privește gestionarea procedurilor simplificate.

Decizia Curții Constituționale nr. 194/2025 reconfirmă echilibrul delicat dintre drepturile inculpaților, politica penală a statului și principiile fundamentale ale justiției. Aceasta subliniază că, deși există stimulente pentru simplificarea procesului penal, acestea nu pot submina cerința unui proces echitabil și a aflării adevărului.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 11 din 12 ianuarie 2026.