Decizia ICCJ nr. 391 din 2025 și prescripția răspunderii penale în cazul redeschiderii procesului penal

Sistemul juridic din România se confruntă cu o nouă clarificare majoră privind modul în care trece timpul în favoarea sau în defavoarea persoanelor condamnate în lipsă. Înalta Curte de Casație și Justiție a fost solicitată să decidă dacă perioada în care o persoană a figurat ca fiind condamnată definitiv, înainte ca procesul să fie redeschis, se ia în calcul pentru împlinirea prescripției. Această decizie influențează direct modul în care statul mai poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală cetățenii care nu au participat la procesul inițial.

Redeschiderea procesului penal și dilema timpului pierdut

Redeschiderea procesului penal reprezintă o cale extraordinară de atac, destinată persoanelor care au fost judecate și condamnate în lipsă, fără a fi informate oficial despre proces. Atunci când o astfel de cerere este admisă, hotărârea definitivă de condamnare este desființată, iar procesul reîncepe din faza de judecată. Problema juridică apărută în fața Curții de Apel Brașov, care a generat această sesizare la Înalta Curte, se referă la intervalul de timp dintre momentul în care prima hotărâre a devenit definitivă și momentul în care procesul a fost redeschis.

Întrebarea este dacă acest interval trebuie inclus în calculul prescripției speciale. Prescripția specială este termenul după care, indiferent de actele de procedură efectuate, răspunderea penală se stinge. În practică, dacă acest timp este luat în considerare, multe fapte penale ar putea să se prescrie mult mai rapid după redeschiderea cauzei, ducând la încetarea procesului penal.

Calculul termenului special de prescripție conform articolului 155

Articolul 155 din Codul penal a fost subiectul multor controverse în ultimii ani, în special după deciziile Curții Constituționale din 2018 și 2022. În cazul redeschiderii procesului penal, instanțele trebuie să determine dacă admiterea cererii de redeschidere funcționează ca o cauză de întrerupere a prescripției. Dacă este considerată o cauză de întrerupere, un nou termen începe să curgă, însă acesta nu poate depăși dublul termenului general.

Analiza procurorilor și a judecătorilor indică faptul că, sub imperiul actualului Cod penal, voința legiuitorului a fost de a atribui admiterii cererii de redeschidere efectul unei cauze de întrerupere. Totuși, incertitudinea persistă asupra perioadei intermediare. Dacă persoana a fost considerată condamnată, teoretic prescripția nu mai curgea, deoarece exista o hotărâre definitivă. Odată ce acea hotărâre dispare prin redeschidere, timpul respectiv redevine relevant pentru calculul termenului în care statul trebuie să finalizeze noua judecată.

În cazul redeschiderii procesului penal, la calculul termenului special de prescripție a răspunderii penale se pune problema dacă se ia în considerare și perioada cuprinsă între data rămânerii definitivă a hotărârii inițiale de condamnare și data redeschiderii procesului penal.

Impactul deciziilor Curții Constituționale asupra legii mai favorabile

O a doua chestiune de drept vizează aplicarea legii penale mai favorabile. Între anii 2018 și 2022, în România nu a existat un cadru legal valid pentru întreruperea cursului prescripției, ceea ce a dus la împlinirea termenelor generale în numeroase dosare. Instanța supremă trebuie să clarifice ce se întâmplă dacă termenul general de prescripție s-a împlinit înainte ca prima hotărâre de condamnare (cea în lipsă) să devină definitivă.

Dacă termenul era deja împlinit la data primei condamnări, redeschiderea procesului nu ar trebui, în mod logic, să reseteze acest ceas. Principiul legii penale mai favorabile obligă judecătorul să aplice regimul care îi permite inculpatului să beneficieze de stingerea răspunderii penale dacă statul a fost pasiv pentru o perioadă prea lungă. Această interpretare protejează dreptul la un proces echitabil și sancționează neglijența autorităților în citarea legală a persoanelor vizate de anchete penale.

De când este obligatorie această decizie

Decizia nr. 391 din 27 octombrie 2025, pronunțată de Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, devine obligatorie pentru toate instanțele din România de la data publicării în Monitorul Oficial al României. În sistemul nostru de drept, hotărârile prealabile au rolul de a asigura o interpretare unitară a legii, astfel încât cazuri similare să nu primească soluții contradictorii la instanțe diferite.

Efectele se produc imediat asupra tuturor dosarelor aflate în curs de judecată, inclusiv în fazele de apel sau în căile extraordinare de atac unde se discută redeschiderea procesului pentru judecata în lipsă. Judecătorii sunt obligați să aplice raționamentul juridic stabilit de Înalta Curte, indiferent de opiniile lor anterioare asupra textului de lege.

Consecințe pentru persoanele judecate în lipsă

Persoanele care au fost condamnate fără a fi prezente și care solicită redeschiderea procesului vor avea acum o viziune clară asupra șanselor lor de a invoca prescripția. Dacă instanța supremă confirmă că timpul scurs între condamnarea inițială și redeschidere se adună la calculul prescripției, multe dintre aceste persoane ar putea obține încetarea procesului penal în loc de o nouă sentință de condamnare.

Acest mecanism nu trebuie privit ca o formă de impunitate, ci ca o garanție a respectării procedurilor legale. Statul are obligația de a asigura prezența inculpatului la proces sau de a demonstra că acesta s-a sustras cu bună știință. Atunci când condamnarea se face cu încălcarea dreptului de a fi prezent, riscul prescripției cade în sarcina sistemului judiciar care nu a reușit să organizeze o procedură legală într-un timp util.

Pe de altă parte, pentru victimele infracțiunilor, această decizie poate însemna o nouă barieră în obținerea dreptății. Dacă termenele de prescripție se împlinesc ca urmare a acestor calcule tehnice, acțiunea penală nu mai poate continua, rămânând doar posibilitatea recuperării prejudiciilor pe cale civilă, în măsura în care acest lucru mai este posibil.

Clarificarea adusă de Înalta Curte elimină arbitrarul din deciziile instanțelor inferioare. Până la această decizie, unele instanțe înghețau pur și simplu timpul pe durata existenței condamnării definitive, în timp ce altele considerau că nelegalitatea acelei condamnări (demonstrată prin admiterea redeschiderii) face ca timpul să curgă neîntrerupt de la data faptei.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1143 din 10 decembrie 2025.