UE a schimbat regulile jocului digital: 4 lucruri esențiale din noul Data Act pe care trebuie să le știi

Trăim într-o lume în care tot mai multe obiecte din jurul nostru sunt conectate la internet. De la mașinile pe care le conducem și frigiderele inteligente din bucătăriile noastre, până la echipamentele industriale complexe și dispozitivele medicale, proliferarea Internet of Things (IoT) generează un volum de date fără precedent. Această explozie de date aduce cu sine o întrebare fundamentală, dar adesea neclară: cine deține cu adevărat aceste informații și cine beneficiază de pe urma lor?

Până acum, răspunsul a fost adesea în favoarea producătorilor, care controlau accesul la datele generate de propriile dispozitive, creând dependențe și limitând opțiunile consumatorilor și ale altor companii. Pentru a rezolva această problemă și pentru a crea o economie a datelor mai echitabilă și mai competitivă, Uniunea Europeană a introdus o nouă reglementare majoră: Actul privind Datele (Data Act), care se va aplica începând cu 12 septembrie 2025.

Acest act legislativ complex este conceput pentru a reechilibra balanța puterii, oferind utilizatorilor – atât persoanelor fizice, cât și companiilor – un control sporit asupra datelor pe care le generează. În acest articol, vom distila esența acestei reglementări și vom prezenta cele mai importante și surprinzătoare 4 concluzii pe care trebuie să le cunoști. Împreună, aceste măsuri nu reprezintă simple ajustări, ci o reconfigurare fundamentală a modului în care valoarea este creată și distribuită în economia digitală a UE.

1. De acum, tu deții controlul asupra datelor de pe dispozitivele tale inteligente.

Prima și cea mai importantă schimbare pe care o aduce Actul privind Datele este împuternicirea utilizatorilor. Legea acordă persoanelor fizice și companiilor dreptul de a accesa și utiliza toate datele generate de "produsele lor conectate" și de "serviciile conexe" – adică dispozitivele IoT pe care le dețin, închiriază sau folosesc în leasing și serviciile digitale asociate acestora.

Este esențial de înțeles că acest drept se extinde mult dincolo de datele cu caracter personal (deja acoperite de GDPR) și include toate datele brute și pre-procesate. Acestea acoperă o gamă largă de informații industriale și de performanță, cum ar fi temperatura, presiunea, debitul, datele audio, valoarea pH-ului, poziția, accelerația sau viteza. În același timp, datele deduse sau derivate și conținutul (de exemplu, datele foarte îmbogățite sau materialele audiovizuale) sunt excluse. Un exemplu de "serviciu conex" ar fi o aplicație care măsoară impactul de mediu al unui ciclu de spălare al unei mașini de spălat inteligente și ajustează ciclul în consecință. Datele generate de această aplicație intră și ele sub incidența legii.

Implicațiile practice sunt semnificative. Utilizatorii pot acum să decidă să partajeze aceste date cu orice terță parte doresc, fără a avea nevoie de acordul producătorului. De exemplu, proprietarul unei mașini conectate poate mandata partajarea datelor de diagnosticare și performanță cu un service de reparații independent. Acest lucru permite service-ului independent să ofere servicii de întreținere mai ieftine și mai eficiente, rupând monopolul pe care producătorii îl aveau asupra serviciilor post-vânzare și stimulând concurența.

Acest lucru reflectă obiectivul central al legii:

Crearea echității în economia datelor și împuternicirea utilizatorilor să valorifice datele pe care le generează folosind produsele conectate pe care le dețin, închiriază sau iau în leasing.

2. Trecerea la un alt furnizor de cloud va deveni gratuită și simplă.

Una dintre cele mai mari provocări pentru companii în economia digitală a fost "dependența de un singur furnizor" (vendor lock-in), în special pe piața serviciilor cloud. Până acum, costurile ridicate și complexitatea tehnică a procesului de migrare descurajau clienții să schimbe furnizorii, chiar dacă existau opțiuni mai bune sau mai ieftine pe piață.

Actul privind Datele abordează direct această problemă, având ca obiectiv să facă procesul de comutare între furnizori "gratuit, rapid și fluid". Pentru a atinge acest scop, regulamentul introduce o măsură radicală.

Mecanismul principal prin care a fost impusă dependența de furnizor este acum demontat prin eliminarea completă a taxelor de comutare, cu un accent deosebit pe taxele pentru transferul de date (data egress fees). Începând cu 12 ianuarie 2027, furnizorii de servicii de date nu vor mai putea percepe clienților nicio taxă pentru facilitarea procesului de comutare sau pentru transferul datelor lor către un alt furnizor sau către o infrastructură IT locală (on-premises). Ca măsură tranzitorie, în primii trei ani de la intrarea în vigoare a legii (până la 12 ianuarie 2027), furnizorii pot percepe în continuare taxe reduse care acoperă doar costurile suportate în legătură cu procesul de comutare.

Impactul acestei măsuri va fi profund. Va stimula o concurență mult mai acerbă pe piața cloud din UE, va oferi companiilor o libertate de alegere fără precedent și va duce la o reducere a costurilor și la o îmbunătățire a calității serviciilor, deoarece furnizorii vor trebui să concureze pentru a-și păstra clienții.

3. În situații de criză, guvernul poate solicita date de la companii private.

Actul privind Datele introduce un mecanism prin care organismele din sectorul public pot obliga companiile private (deținătorii de date) să pună la dispoziție anumite date în situații de "necesitate excepțională". Acest concept este strict definit și se aplică în două scenarii principale, cu reguli diferite:

• Urgențe publice: În cazul unor dezastre naturale majore, pandemii sau incidente de securitate cibernetică de amploare, organismele publice pot solicita acces la datele necesare pentru a răspunde rapid și eficient la criză. Solicitarea se va referi în principal la date non-personale, dar dacă acestea se dovedesc insuficiente, se pot solicita și date personale, cu condiția ca acestea să fie absolut necesare.
• Alte nevoi excepționale (non-urgențe): Chiar și în afara unei urgențe declarate, un organism public poate solicita date pentru a îndeplini o sarcină specifică de interes public prevăzută de lege. Totuși, în acest caz, solicitarea se poate referi doar la date non-personale și numai după ce organismul public a demonstrat că a epuizat toate celelalte mijloace de a obține datele respective. Un exemplu ar fi utilizarea datelor GPS agregate și anonimizate de la șoferi pentru a optimiza fluxurile de trafic și a reduce congestionarea.

Este important de subliniat că legea impune condiții stricte pentru a preveni abuzurile, precum proporționalitatea, transparența și limitarea în timp. În esență, pragul pentru accesul guvernamental este excepțional de ridicat, fiind limitat la crize majore pentru datele personale și la o necesitate publică dovedită, ca ultimă soluție, pentru datele non-personale.

4. Giganții Big Tech sunt excluși în mod specific de la aceste noi fluxuri de date.

Poate una dintre cele mai surprinzătoare și strategice prevederi ale Actului privind Datele este excluderea explicită a celor mai mari platforme tehnologice de la beneficiile directe ale noilor drepturi de partajare a datelor. Legea interzice ca datele partajate la cererea unui utilizator către o terță parte să ajungă la o companie desemnată drept "gatekeeper" (poartă de acces) în temeiul Legii privind Piețele Digitale (Digital Markets Act - DMA).

Un "gatekeeper" este o companie tehnologică de foarte mari dimensiuni care controlează un întreg ecosistem digital, având o putere considerabilă pe piață și acționând ca un intermediar esențial între companii și consumatori. În această categorie intră giganți precum Alphabet (Google), Amazon, Apple, Meta și Microsoft.

Această excludere este crucială. Scopul său este de a preveni consolidarea și mai mare a puterii acestor giganți, care deja au acces la cantități uriașe de date. Prin această măsură, UE se asigură că beneficiile noilor fluxuri de date – în special cele generate de dispozitivele IoT – ajung la companiile mai mici, la start-up-uri și la furnizorii de servicii inovatoare. Prin această excludere, UE se asigură că datele deblocate la punctul 1 nu sunt pur și simplu absorbite de giganții existenți, ci devin un combustibil real pentru concurenții mai mici și pentru inovatorii de pe piața unică.

Concluzie

Actul privind Datele reprezintă mai mult decât o simplă reglementare; este o schimbare fundamentală de paradigmă în economia digitală a Europei. Acesta marchează o tranziție către un model în care utilizatorii – fie că sunt indivizi, IMM-uri sau mari corporații – dețin mai multă putere și control asupra valorii pe care o creează. Prin facilitarea accesului la date, încurajarea concurenței și stabilirea unor reguli clare și echitabile, UE pavează calea către o piață a datelor mai deschisă, mai inovatoare și mai corectă.

Această nouă eră a controlului datelor ne lasă cu o întrebare esențială pentru viitor. Acum că datele devin o resursă pe care o putem controla cu adevărat, ce noi inovații și servicii vom debloca în anii următori?