CCR: Taxa judiciară de timbru de 2% în achiziții publice

Curtea Constituțională a României a analizat o excepție de neconstituționalitate privind taxa judiciară de timbru de 2% din valoarea contractului în litigiile de achiziții publice. Decizia, deși pare tehnică, are implicații directe asupra modului în care companiile pot contesta procedurile de atribuire și subliniază un aspect procedural important legat de actele normative declarate neconstituționale.

Contextul excepției de neconstituționalitate

O asociere de firme a contestat în instanță o procedură de achiziție publică. În acest context, a ridicat o excepție de neconstituționalitate vizând dispozițiile articolului 56 din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

Textul legal criticat, în forma modificată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020, stabilea o taxă judiciară de timbru de 2% din valoarea estimată a contractului, cu un plafon maxim de 100.000.000 lei. În cazul procedurilor pe loturi, taxa se calcula la valoarea fiecărui lot contestat.

Argumentele companiei: O barieră în calea justiției

Compania a argumentat că această taxă reprezintă o sarcină excesivă și disproporționată, având în vedere valorile foarte mari ale contractelor de achiziții publice. Stabilirea unui cuantum atât de ridicat, raportat la valoarea contractului și nu la pretențiile concrete, a fost considerată o încălcare a mai multor drepturi fundamentale:

• Accesul liber la justiție (art. 21 din Constituție): O taxă prohibitivă descurajează sau chiar împiedică operatorii economici să își apere drepturile în instanță.
• Dreptul de proprietate (art. 44 din Constituție): Plata unei sume considerabile pentru a putea accesa justiția afectează patrimoniul companiei.
• Principiul proporționalității (art. 53 din Constituție): Mijloacele folosite (taxa de 2%) nu sunt proporționale cu scopul legitim urmărit.

În esență, critica viza faptul că o astfel de taxare echivalează cu suprimarea dreptului de a contesta legalitatea unei proceduri de atribuire, transformând accesul la justiție într-un privilegiu condiționat de capacitatea financiară.

Analiza și decizia Curții Constituționale

Deși argumentele de fond păreau solide, Curtea Constituțională nu a ajuns să analizeze dacă taxa de 2% este sau nu excesivă. Motivul este unul pur procedural, dar cu efecte juridice majore. Judecătorii au constatat că actul normativ care a introdus modificarea contestată, anume OUG nr. 23/2020, fusese deja declarat neconstituțional în integralitatea sa.

Prin Decizia nr. 221 din 2 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial, Curtea a invalidat întreaga ordonanță de urgență. Această decizie a fost pronunțată anterior sesizării Curții în cazul de față (22 iunie 2020).

Un text legal deja invalidat

Curtea a explicat că, odată ce un act normativ modificator este declarat neconstituțional în ansamblul său, toate modificările pe care le-a adus unui act de bază (în acest caz, Legea nr. 101/2016) devin inaplicabile. Chiar dacă aceste modificări au fost încorporate în legea de bază, ele își pierd efectele juridice de la data publicării deciziei CCR.

În consecință, Curtea a aplicat o regulă fundamentală din propria sa lege de organizare și funcționare.

„Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.”
- Art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992

Deoarece textul legal criticat de companie nu mai producea efecte juridice la momentul judecății, excepția a fost respinsă ca fiind devenită inadmisibilă. Curtea nu a mai putut analiza pe fond o dispoziție legală care, practic, nu mai exista în ordinea juridică.

Implicații practice pentru companii și avocați

Decizia CCR nr. 135/2025 este un exemplu clar al efectelor în cascadă pe care le produce declararea neconstituționalității unei ordonanțe de urgență. Pentru operatorii economici și avocații specializați în achiziții publice, implicațiile sunt directe:

1. Inaplicabilitatea taxei de 2%: Forma articolului 56 din Legea nr. 101/2016 introdusă de OUG nr. 23/2020 nu poate fi aplicată de instanțe. Prin urmare, taxa de 2% din valoarea contractului, în forma criticată, nu poate fi solicitată contestatorilor.
2. Revenirea la forma anterioară: În absența modificărilor aduse de OUG 23/2020, se aplică forma anterioară a legii sau forma rezultată din alte modificări legislative valide. Este necesară o analiză atentă a istoricului legislativ al articolului pentru a determina corect regimul de taxare aplicabil.
3. Importanța monitorizării deciziilor CCR: Acest caz subliniază necesitatea de a urmări nu doar legislația primară, ci și deciziile Curții Constituționale, care pot invalida retroactiv anumite norme și pot schimba fundamental cadrul legal aplicabil unui litigiu.

De când este obligatorie

Conform articolului 147 alin. (4) din Constituția României, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii de la data publicării lor în Monitorul Oficial. Prin urmare, Decizia nr. 135/2025 este definitivă și general obligatorie începând cu 3 septembrie 2025.

Această decizie reconfirmă un principiu procedural și servește drept un memento important pentru toți practicienii dreptului. O dispoziție legală provenită dintr-un act normativ declarat neconstituțional nu mai poate fi contestată, deoarece este deja considerată eliminată din sistemul de drept. Astfel, deși nu oferă o soluție pe fond privind caracterul echitabil al taxelor de timbru în achiziții publice, decizia clarifică faptul că forma specifică a legii, introdusă prin OUG 23/2020, nu mai este în vigoare.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 814 din 3 septembrie 2025.