O hotărâre recentă a Curții de Justiție a Uniunii Europene subliniază responsabilitatea esențială a utilizatorilor de servicii de plată în notificarea rapidă a tranzacțiilor neautorizate. Deși există un termen limită de 13 luni, obligația de a acționa „fără întârzieri nejustificate” devine un pilon autonom pentru protejarea dreptului la rambursare, transformând vigilența într-un factor determinant în recuperarea fondurilor pierdute prin fraudă.
Într-un peisaj financiar digital în continuă evoluție, unde tranzacțiile online sunt la ordinea zilei, protejarea fondurilor devine o preocupare majoră. Pe 1 august 2025, Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a emis o hotărâre semnificativă în cauza C‑665/23 (IL v Veracash SAS), care clarifică drepturile utilizatorilor de servicii de plată la rambursări în cazul tranzacțiilor neautorizate. Această decizie are implicații profunde pentru modul în care utilizatorii și furnizorii de servicii de plată (FSP) abordează frauda.
Contextul Juridic: De la PSD la PSD2 și relevanța deciziei
Hotărârea CJUE, deși pronunțată în contextul Directivei 2007/64/CE privind serviciile de plată în piața internă (PSD), rămâne pe deplin relevantă pentru legislația actuală. PSD a fost abrogată și înlocuită de Directiva (UE) 2015/2366 (PSD2), dar dispozițiile cheie referitoare la obligațiile de notificare ale utilizatorilor au rămas aproape identice. Prin urmare, interpretarea Curții oferă o îndrumare valoroasă pentru aplicarea legii serviciilor de plată în prezent.
Cazul a avut la bază o cerere de decizie preliminară adresată de Curtea de Casație din Franța, în litigiul dintre un utilizator de servicii de plată (IL) și un furnizor (Veracash SAS) privind rambursarea unor sume rezultate dintr-o tranzacție neautorizată, notificată de consumator la aproape două luni după prima retragere contestată.
Conform directivelor, un utilizator trebuie să notifice FSP-ul despre orice tranzacție neautorizată atât „fără întârzieri nejustificate”, cât și nu mai târziu de 13 luni de la data debitării. CJUE a analizat în detaliu aceste două condiții, oferind clarificări esențiale.
Clarificările cheie ale CJUE privind responsabilitatea utilizatorilor
Decizia CJUE aduce trei clarificări fundamentale:
„Fără întârzieri nejustificate” – O obligație autonomă
Curtea a statuat că, în principiu, utilizatorul serviciilor de plată este privat de dreptul de a obține rectificarea unei tranzacții dacă nu a notificat furnizorul său de servicii de plată „fără întârzieri nejustificate” de la momentul în care a luat cunoștință de tranzacția neautorizată, chiar dacă a efectuat notificarea în termenul de 13 luni de la data debitării. Această obligație de notificare rapidă este considerată autonomă și urmărește un obiectiv diferit de cel al termenului maxim de 13 luni.
Această interpretare este în concordanță cu jurisprudența anterioară a CJUE, care a stabilit că obligația utilizatorului de a notifica orice tranzacție neautorizată este o condiție prealabilă pentru aplicarea regimului de protecție. Noua hotărâre subliniază că această obligație de notificare trebuie evaluată de la caz la caz și respectată în mod independent pentru ca furnizorul de servicii de plată să poată fi considerat responsabil.
Intenția sau neglijența gravă a Utilizatorului
În cazul unei tranzacții de plată neautorizate rezultate din utilizarea unui instrument de plată pierdut, furat sau însușit ilicit, sau din orice utilizare neautorizată a unui astfel de instrument notificată în termenul de 13 luni, plătitorul este, în principiu, privat de dreptul la rambursare doar dacă a întârziat notificarea către furnizorul său cu intenție sau neglijență gravă. Neglijența gravă este definită ca o încălcare serioasă a unei obligații de diligență.
Existența intenției sau a neglijenței grave din partea utilizatorului trebuie evaluată luând în considerare toate circumstanțele cazului și probele disponibile, iar gradul de neglijență este stabilit în conformitate cu legislația națională. Aceasta introduce un element de flexibilitate, dar și de responsabilitate personală pentru utilizatori.
Tranzacții Succesive și Responsabilitatea Parțială
Pentru tranzacțiile de plată neautorizate succesive, rezultate din utilizarea unui instrument de plată compromis și notificate în termenul de 13 luni, dacă utilizatorul nu a reușit parțial să le notifice furnizorului său cu intenție sau neglijență gravă, acesta va fi privat de dreptul la rambursare doar pentru pierderile rezultate din tranzacțiile pe care le-a întârziat să le notifice cu intenție sau neglijență gravă.
Această precizare este importantă, deoarece arată că nu întreaga serie de tranzacții poate fi afectată, ci doar cele pentru care utilizatorul a manifestat o lipsă de diligență semnificativă.
Implicații pentru utilizatorii și furnizorii de servicii de plată
Decizia CJUE reconfirmă că termenul de 13 luni nu reprezintă o „zonă de siguranță” pentru notificări, ci mai degrabă o limită maximă. Obligația de a acționa „fără întârzieri nejustificate” este cea care primează și care determină în cele din urmă dreptul la rambursare. Așadar, dreptul la rambursare de către furnizorul de servicii de plată nu mai este aplicabil în cazurile în care notificările sunt întârziate cu intenție sau neglijență gravă, conform evaluării legilor naționale.
Într-un mediu de reglementare care pune o presiune tot mai mare asupra furnizorilor de servicii de plată pentru a combate frauda, așa cum se reflectă și în discuțiile recente privind pachetul legislativ propus de Comisia Europeană în iunie 2023, acțiunea promptă a utilizatorilor în cazul plăților neautorizate rămâne esențială. Aceasta asigură securitatea juridică, limitează pierderile și, nu în ultimul rând, menține responsabilitatea furnizorului de servicii de plată în astfel de cazuri.
Utilizatorii sunt încurajați să-și monitorizeze conturile și tranzacțiile cu atenție și să raporteze orice activitate suspectă imediat. O întârziere, chiar și de câteva săptămâni, poate fi interpretată ca o lipsă de diligență și poate duce la pierderea dreptului la recuperarea sumelor fraudate.
Keywords: drepturi utilizatori servicii de plată, tranzacții neautorizate, rambursare plăți, Directiva PSD2, Curtea de Justiție a UE, fraudă plăți
Trimiteți un comentariu