Decizia Curții Constituționale privind salarii bugetari și eșalonarea plăților

Decizia CCR nr. 186 din 8 aprilie 2025 clarifică statutul constituțional al unor măsuri fiscale-bugetare adoptate prin Ordonanțele de urgență ale Guvernului nr. 226/2020 și nr. 130/2021. Această decizie vizează direct angajații din sectorul public, confirmând legalitatea plafonării salariilor pentru anii 2021 și 2022, precum și eșalonarea pe cinci ani a plăților rezultate din hotărâri judecătorești definitive privind drepturi salariale. În esență, Curtea a respins excepțiile de neconstituționalitate ridicate, menținând în vigoare actele normative contestate și, implicit, măsurile pe care le-au instituit.

Contextul legislativ: Ordonanțele de urgență contestate

Decizia Curții Constituționale analizează două acte normative: Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 și Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021.

OUG nr. 226/2020 și plafonarea salariilor în 2021

Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 226/2020 a introdus o derogare de la prevederile Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice. Concret, art. I alin. (1) din această ordonanță a stabilit că, în anul 2021, începând cu 1 ianuarie, cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție, salariilor de funcție și indemnizațiilor de încadrare lunară pentru personalul plătit din fonduri publice se menține la nivelul acordat în luna decembrie 2020, cu condiția ocupării aceleiași funcții și desfășurării activității în aceleași condiții.

OUG nr. 130/2021: Continuarea plafonării și eșalonarea plăților

Ulterior, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 a prelungit această măsură de plafonare a salariilor și pentru anul 2022, prin art. I alin. (1), menținând cuantumul brut al veniturilor salariale la nivelul lunii decembrie 2021. În plus, art. VI alin. (1) din OUG nr. 130/2021 a reglementat o eșalonare a plăților pentru sumele stabilite prin hotărâri judecătorești definitive, având ca obiect drepturi salariale pentru personalul din instituțiile și autoritățile publice, devenite executorii în perioada 1 ianuarie - 31 decembrie 2022. Această eșalonare se realizează pe o perioadă de cinci ani, în procente anuale specifice: 5% în primul an, 10% în al doilea, 25% în al treilea, 25% în al patrulea și 35% în al cincilea an.

Argumentele excepției de neconstituționalitate

Sindicatul Național Pro Lex, în numele unor membri, a sesizat Curtea Constituțională cu o excepție de neconstituționalitate împotriva acestor prevederi, invocând mai multe argumente:

• Vicii de constituționalitate extrinsecă: S-a susținut că Guvernul nu a respectat exigențele art. 115 alin. (4) și (6) din Constituție, deoarece nu ar fi existat o urgență reală, o situație extraordinară care să justifice legiferarea prin ordonanță de urgență. Sindicatul a argumentat că Guvernul a anulat, și nu doar amânat, drepturile salariale aferente anilor 2021 și 2022, fără o justificare adecvată, invocând lipsa fondurilor ca o motivație neîntemeiată.
• Încălcarea principiului egalității în drepturi: S-a invocat art. 16 alin. (1) din Constituție, susținând că măsurile au instituit o derogare de la aplicarea etapizată a creșterilor salariale conform Legii-cadru nr. 153/2017, creând o discriminare.
• Încălcarea principiului separației puterilor în stat și a securității juridice: Prin anularea drepturilor stabilite de Parlament, Guvernul ar fi încălcat art. 1 din Constituție, referitor la separația puterilor și loialitatea constituțională.
• Încălcarea dreptului la muncă și la salariu: Au fost invocate art. 41 alin. (1), (2) și (5) din Constituție, argumentând că drepturile salariale deja câștigate au fost diminuate, afectând dreptul la un nivel de trai decent (art. 47 alin. (1) din Constituție).
• Încălcarea dreptului de proprietate: Art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului au fost invocate, considerând că despăgubirile recunoscute prin hotărâri judecătorești definitive constituie un bun, iar eșalonarea plăților încalcă acest drept și un termen rezonabil de executare (art. 6 CEDO).

Soluția Curții Constituționale: Respingerea excepției

Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 186 din 8 aprilie 2025, a respins, cu unanimitate de voturi, excepția de neconstituționalitate ridicată, constatând că dispozițiile art. I alin. (1) din OUG nr. 226/2020 și ale art. I alin. (1) și art. VI alin. (1) din OUG nr. 130/2021, precum și cele două acte normative în integralitatea lor, sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Justificările Curții privind constituționalitatea extrinsecă

Curtea a reținut, în esență, că adoptarea ordonanțelor de urgență a fost justificată de o "situație extraordinară" impusă de pandemia de COVID-19. Măsurile fiscal-bugetare au vizat reducerea cheltuielilor publice și utilizarea resurselor financiare pentru imperativele contextului pandemic globalizat. Curtea a considerat că reglementarea nu putea fi amânată fără riscul producerii unor consecințe grave și insurmontabile la nivelul societății, respectând astfel cerințele art. 115 alin. (4) din Constituție.

În ceea ce privește prelungirea măsurilor restrictive pentru anul 2022 prin OUG nr. 130/2021, Curtea a constatat că limitarea creșterii cheltuielilor bugetare permanente a fost absolut necesară pentru evitarea vulnerabilizării bugetului de stat, având în vedere un deficit preconizat și fonduri insuficiente în bugetul Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, pe fondul menținerii crizei sanitare. Aceste împrejurări au fost considerate obiective și cuantificabile, impunând măsuri excepționale, temporare și derogatorii.

De asemenea, Curtea a respins criticile privind încălcarea principiilor separației puterilor în stat și securității juridice. A subliniat că, deși Legea-cadru nr. 153/2017 a creat așteptări legitime, legiuitorul delegat (Guvernul) are dreptul și obligația constituțională de a interveni în politica salarială a statului în contextul apariției unor situații imprevizibile și insurmontabile. Această intervenție a fost considerată o adaptare la noi imperative publice, precum protecția sănătății și stabilitatea economică, și nu o încălcare a principiilor constituționale.

Justificările Curții privind constituționalitatea intrinsecă

• Egalitate și nediscriminare: Curtea a reiterat că dispozițiile contestate nu operează nicio discriminare, deoarece măsura de menținere a veniturilor salariale la nivelul anterior se aplică întregului personal plătit din fonduri publice a cărui salarizare este reglementată de Legea-cadru nr. 153/2017. /li>
• Dreptul la muncă și la salariu: Curtea a subliniat că autoritatea legiuitoare are dreptul de a elabora măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării, în concordanță cu condițiile economice și sociale existente. Măsurile de suspendare a creșterilor salariale nu afectează dreptul la salariu în sine, așa cum este consacrat constituțional, iar obligația statului de a asigura un salariu minim brut pe țară este respectată.
• Dreptul de proprietate: S-a reiterat că salariul care urmează să fie plătit în viitor nu constituie un "bun" în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În privința eșalonării plăților stabilite prin hotărâri judecătorești, Curtea a menținut jurisprudența anterioară, conform căreia aceste măsuri urmăresc un scop legitim, respectiv asigurarea stabilității economice a țării, și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate. Eșalonarea este o modalitate de garantare a dreptului de proprietate, nu o negare a acestuia, impusă de proporția semnificativă a creanțelor împotriva statului și de necesitatea stabilității economice.
• Nivel de trai decent: Curtea a subliniat că obligația statului de a asigura un nivel de trai decent nu are un conținut determinat, ci trebuie apreciată concret, în funcție de împrejurările socio-economice. Măsurile adoptate de Guvern se integrează în ansamblul de acțiuni de adaptare la resursele financiare disponibile și nu contravin obligației constituționale.

Implicațiile deciziei pentru angajații din sistemul public

Decizia Curții Constituționale are implicații directe pentru angajații din sectorul public. Respingerea excepțiilor de neconstituționalitate înseamnă că:

• Plafonarea salariilor la nivelul lunii decembrie 2020 pentru anul 2021 și la nivelul lunii decembrie 2021 pentru anul 2022 rămâne o măsură constituțională validă.
• Eșalonarea pe cinci ani a plăților rezultate din hotărâri judecătorești definitive privind drepturi salariale, devenite executorii în 2022, este, de asemenea, o măsură constituțională. Angajații care au obținut astfel de hotărâri judecătorești vor continua să primească sumele în tranșele și termenele stabilite de OUG nr. 130/2021.

Această hotărâre reafirmă prerogativa Guvernului de a interveni cu măsuri fiscal-bugetare derogatorii în situații de criză, pentru a asigura stabilitatea economică și gestionarea finanțelor publice, chiar și atunci când acestea afectează creșteri salariale preconizate.

Decizia Curții Constituționale nr. 186 din 8 aprilie 2025 este definitivă și general obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României, Partea I, adică din data de 25 august 2025.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 791 din 25 august 2025.

Keywords: salarii bugetari, Curtea Constituțională, OUG 226/2020, OUG 130/2021, drepturi salariale, eșalonare plăți, Monitorul Oficial 791, finanțe publice, sector public