Decizia ÎCCJ: posibilitatea reducerii pensiilor după recalcularea impusă de Instanță

Pe Scurt: Înalta Curte de Casație și Justiție (ICCJ) a respins ca inadmisibilă o sesizare privind legalitatea diminuării pensiilor în urma recalculării, conform unor hotărâri judecătorești. Decizia ICCJ nr. 210/2025 clarifică faptul că instanța supremă nu se pronunță asupra unor litigii concrete, ci doar asupra chestiunilor de drept abstracte care necesită o interpretare unitară. Astfel, problema de fond a legalității diminuării pensiei rămâne în sarcina instanțelor de judecată inferioare, fără o dezlegare de principiu din partea ICCJ în această speță.

Decizia ICCJ nr. 210/2025: Clarificări privind Admisibilitatea Sesizărilor pentru Dezlegarea unor Chestiuni de Drept în Materie de Pensii

Recalcularea pensiilor este un subiect de interes major pentru mulți cetățeni, mai ales atunci când un proces care ar trebui să aducă beneficii se transformă într-o potențială diminuare a drepturilor. O decizie recentă a Înaltei Curți de Casație și Justiție (ICCJ), Decizia nr. 210 din 2025, aduce clarificări importante nu neapărat asupra fondului problemei pensiilor, ci asupra procedurii prin care instanța supremă poate fi sesizată pentru a oferi dezlegări de principiu în materie de drept.

Contextul și obiectul sesizării: Problema diminuării pensiei la recalculare

Cauza care a generat această decizie a plecat de la Tribunalul Vâlcea, Secția I civilă. Instanța a sesizat ICCJ cu o întrebare referitoare la interpretarea a două articole din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice: art. 107 și art. 165 alin. (2). Chestiunea centrală viza situația în care, în urma unei hotărâri judecătorești definitive care obliga casa de pensii la recalcularea drepturilor, pe baza unei adeverințe emise de fostul angajator (pentru perioade anterioare datei de 1.04.2001), cuantumul pensiei rezulta a fi mai mic decât cel calculat inițial pe baza carnetului de muncă. Întrebarea era dacă o astfel de scădere este legală sau dacă pensia anterioară ar trebui menținută.

Condițiile de admisibilitate ale sesizării pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile

Înainte de a se pronunța pe fondul unei chestiuni de drept, ICCJ verifică întotdeauna dacă sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, în special de Codul de procedură civilă și, în acest caz, de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale. Aceste condiții includ, printre altele:

• Existența unei cauze aflate în curs de judecată.
• Completul de judecată să fie învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac.
• Existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.
• Chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare și nici al unei statuări anterioare a ICCJ.

Argumentele ICCJ pentru respingerea sesizării: Deosebirea dintre "chestiune de drept" și litigiu concret

Analizând sesizarea, ICCJ a constatat că, deși îndeplinite aparent, condiția referitoare la existența unei "chestiuni de drept" nu era satisfăcută în sensul strict al legii. Instanța supremă a argumentat că sesizarea nu expunea o problemă juridică abstractă, care să necesite o dezlegare de principiu valabilă pentru situații similare viitoare, ci viza de fapt modul de aplicare a legii la circumstanțele particulare ale cazului concret supus judecății. Cu alte cuvinte, Tribunalul Vâlcea a cerut, în esență, ca ICCJ să rezolve litigiul specific, nu să ofere o interpretare generală a unei norme legale.

ICCJ a subliniat că "chestiunea de drept" trebuie să fie o problemă juridică nouă, asupra căreia nu există o jurisprudență unitară și care este esențială pentru fundamentarea soluției în cauză. Stabilirea înțelesului și a efectelor unei hotărâri judecătorești (care constituie titlul executoriu) revine exclusiv judecătorului cauzei, în cadrul controlului judiciar asupra executării hotărârii. Prin urmare, sesizarea a fost respinsă ca inadmisibilă.

Implicațiile deciziei: Ce înseamnă pentru cazurile de recalculare a pensiilor

Cea mai importantă implicație a Deciziei nr. 210/2025 este că ICCJ nu s-a pronunțat pe fondul problemei legalității diminuării pensiei ca urmare a recalculării bazate pe adeverințe cu venituri potențial mai mici. Această problemă rămâne, așadar, în sarcina instanțelor de judecată care soluționează litigiile individuale. Instanțele inferioare vor continua să analizeze de la caz la caz legalitatea acestor diminuări, fără o interpretare unitară obligatorie din partea Înaltei Curți pe această speță specifică.

Decizia reconfirmă rolul ICCJ în unificarea practicii judiciare prin hotărâri prealabile: acela de a lămuri aspecte de interpretare a legii, nu de a soluționa litigiile concrete sau de a exercita un control indirect asupra modului în care instanțele aplică legea în cauzele individuale.

În concluzie, Decizia nr. 210/2025 a ICCJ reprezintă o clarificare procedurală importantă, care delimitează rolul instanței supreme în procesul de unificare a practicii judiciare. Ea subliniază necesitatea ca sesizările pentru dezlegarea unor chestiuni de drept să vizeze probleme juridice abstracte, de interpretare a normelor, și nu rezolvarea unor litigii concrete. Problema de fond privind legalitatea diminuării pensiilor în urma recalculării rămâne, pentru moment, în sfera de competență a instanțelor de fond.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 750 din 11 august 2025.

Keywords: ICCJ, Decizia 210/2025, recalculare pensie, diminuare pensie, hotărâre prealabilă, chestiune de drept, inadmisibilitate, Legea 263/2010, OUG 62/2024, pensii publice