Curtea Constituțională a României (CCR) a publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 758 din 13 august 2025, Decizia nr. 149 din 27 martie 2025. Această decizie vizează excepția de neconstituționalitate a două prevederi din Codul de procedură penală: art. 67 alin. (2) fraza finală, referitoare la recuzarea judecătorului care soluționează o cerere de recuzare, și art. 74 alin. (6), privind lipsa căilor de atac împotriva sentințelor de strămutare a cauzelor penale.
Contextul Deciziei CCR: Ce s-a contestat?
Excepția de neconstituționalitate a fost ridicată în cadrul unui dosar penal de către o parte implicată, care a considerat că următoarele dispoziții încalcă drepturile la un proces echitabil și accesul liber la justiție:
- Art. 67 alin. (2) fraza finală din Codul de procedură penală: Această prevedere stipulează că "Este inadmisibilă recuzarea judecătorului sau a procurorului chemat să decidă asupra recuzării." Practic, nu se poate cere recuzarea celui care decide dacă un alt judecător sau procuror trebuie recuzat.
- Art. 74 alin. (6) din Codul de procedură penală: Această normă prevede că "Sentința prevăzută la alin. (1) nu este supusă niciunei căi de atac." Alin. (1) se referă la sentința prin care se soluționează cererea de strămutare a unei cauze penale (mutarea dosarului de la o instanță la alta).
Autoarea excepției a susținut că aceste limitări încalcă principii constituționale precum statul de drept, legalitatea, egalitatea în drepturi, dreptul la apărare, accesul liber la justiție și dreptul la un proces echitabil, precum și prevederi din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Motivarea Curții Constituționale: De ce au fost menținute prevederile?
Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate, considerând că prevederile contestate sunt în acord cu Legea Fundamentală, bazându-se pe jurisprudența sa anterioară și pe natura specifică a procedurilor vizate:
Privind recuzarea judecătorului care decide asupra recuzării (art. 67 alin. (2) fraza finală):
CCR a reafirmat că procedura de soluționare a cererilor de recuzare nu are caracterul unui litigiu jurisdicțional de sine stătător, ci este o "chestiune de administrare a actului de justiție". Este o procedură incidentală, distinctă de obiectul principal al procesului penal. Scopul inadmisibilității unei recuzări repetate este de a asigura celeritatea procesului penal și de a preveni tergiversarea acestuia prin abțineri și recuzări succesive.
Curtea a subliniat că accesul liber la justiție este asigurat, deoarece, în final, cauza este examinată de o instanță de judecată cu toate garanțiile unui proces echitabil.
Privind lipsa căilor de atac în cazul strămutării cauzelor penale (art. 74 alin. (6)):
CCR a reiterat că strămutarea reprezintă o deplasare a competenței teritoriale a unei cauze, nu o soluționare pe fondul acesteia. Prin hotărârea de strămutare, instanța nu se pronunță asupra vinovăției sau nevinovăției, ci doar decide dacă dosarul va fi judecat de o altă instanță de același grad. Fiind un "incident procedural" în administrarea justiției, nu o judecată pe fond, legiuitorul are competența exclusivă de a stabili căile de atac.
De asemenea, Curtea a argumentat că permiterea unei căi de atac împotriva deciziei de strămutare ar prelungi nejustificat soluționarea definitivă a cauzei penale, ceea ce ar contraveni principiului celerității.
În ceea ce privește invocarea art. 148 din Constituție (privind aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene), Curtea a constatat că nu a fost relevat niciun act european obligatoriu care să susțină criticile formulate, prin urmare, această normă constituțională nu are incidență în speță.
Implicații practice
Decizia CCR nr. 149/2025 reconfirmă stabilitatea cadrului legal existent în Codul de procedură penală privind gestionarea incidentelor procedurale legate de recuzare și strămutare. Aceasta înseamnă că:
- Nu se poate recuza judecătorul sau procurorul desemnat să ia o decizie cu privire la o cerere de recuzare.
- Hotărârile instanțelor de judecată privind strămutarea unei cauze penale rămân definitive și nu pot fi contestate prin nicio cale de atac.
Această decizie subliniază importanța celerității în justiția penală și clarifică limitele dreptului la un proces echitabil în contextul procedurilor incidentale, care nu vizează fondul cauzei.
Cuvinte cheie: Decizia CCR 149/2025, Codul de procedură penală, excepție neconstituționalitate, recuzare judecător, strămutare cauză penală, drept procesual penal, Curtea Constituțională, acces la justiție, proces echitabil.
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 758 din 13 august 2025.
Trimiteți un comentariu