Pe Scurt: Curtea Constituțională a României (CCR) a respins recent, prin Decizia nr. 76 din 25 februarie 2025, o excepție de neconstituționalitate privind scutirea de taxe judiciare și plata cauțiunilor în litigiile consumatorilor, în special cele legate de clauze abuzive. Decizia clarifică faptul că interpretarea și aplicarea legilor în cazuri concrete, inclusiv în raport cu dreptul Uniunii Europene, rămân în sarcina instanțelor de judecată, iar CCR se pronunță exclusiv asupra constituționalității textelor de lege, nu asupra modului lor de aplicare.

Decizia CCR nr. 76/2025: Clarificări privind taxele judiciare și cauțiunile în contestațiile la executare

Recenta Decizie nr. 76 din 25 februarie 2025 a Curții Constituționale a României aduce lumină asupra unor aspecte importante legate de drepturile consumatorilor, taxele judiciare de timbru și condițiile de suspendare a executării silite. Această decizie vizează o excepție de neconstituționalitate a unor dispoziții din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru și din Codul de procedură civilă, clarificând limitele controlului de constituționalitate și rolul instanțelor în aplicarea legii.

Ce a vizat excepția de neconstituționalitate?

Excepția de neconstituționalitate a fost formulată în legătură cu două seturi de dispoziții legale:

• Art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013: Această prevedere stabilește scutirea de la plata taxei judiciare de timbru pentru acțiunile și cererile promovate de persoane fizice și asociații pentru protecția consumatorilor împotriva operatorilor economici, atunci când drepturile și interesele consumatorilor au fost încălcate.
• Art. 719 alin. (2)-(4) și (7) din Codul de procedură civilă: Aceste articole reglementează condițiile de dare de cauțiune pentru solicitarea suspendării executării silite, precum și situațiile excepționale în care această cauțiune nu este necesară.

Argumentele aduse de autoarea excepției

Autoarea excepției, Camelia Margareta Dudună, a susținut că dispozițiile criticate ar trebui interpretate într-un sens favorabil consumatorilor. În esență, s-a solicitat ca, în contestațiile la executare care invocă existența unor clauze abuzive, să nu se datoreze taxă judiciară de timbru pentru cererile prin care se solicită constatarea nulității absolute a acestor clauze și nici pentru anularea executării silite ca urmare a unei astfel de constatări.

De asemenea, s-a argumentat că suspendarea executării silite în aceste cazuri ar trebui să se pronunțe fără necesitatea unei cauțiuni, invocându-se în sprijinul acestei interpretări jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE).

Poziția Curții Constituționale și motivarea deciziei

Curtea Constituțională a examinat excepția și a reținut următoarele:

• A confirmat că Art. 29 alin. (1) lit. f) din OUG nr. 80/2013 oferă o scutire generală de la plata taxelor judiciare de timbru pentru acțiunile ce vizează protecția drepturilor consumatorilor. Totuși, aplicarea concretă a acestei scutiri în spețe care vizează clauze abuzive este o atribuție a instanțelor judecătorești, care trebuie să analizeze fiecare caz în parte.
• În ceea ce privește dispozițiile din Codul de procedură civilă referitoare la cauțiunea pentru suspendarea executării, Curtea a subliniat că acestea reglementează condiții legale generale. Excepțiile de la obligativitatea depunerii cauțiunii sunt limitate și expres prevăzute de lege (de exemplu, dacă înscrisul nu este executoriu sau a fost declarat fals).
• Un aspect fundamental al deciziei CCR este precizarea că interpretarea și aplicarea concretă a dispozițiilor legale în cauze specifice, inclusiv în raport cu dreptul Uniunii Europene, sunt atribuții exclusive ale instanțelor judecătorești. Curtea Constituțională are rolul de a verifica conformitatea textelor de lege cu Constituția României, nu de a interpreta sau de a indica modul de aplicare a acestora în litigii.
• Curtea nu a constatat încălcări ale prevederilor constituționale invocate de autoare (Art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi și Art. 148 privind integrarea în Uniunea Europeană).

În consecință, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate ca inadmisibilă, deoarece a constatat că aceasta viza, de fapt, aspecte legate de aplicarea și interpretarea legii, nu de neconstituționalitatea propriu-zisă a textelor criticate.

Implicații practice ale Deciziei CCR nr. 76/2025

Decizia CCR nr. 76/2025 reconfirmă principiul fundamental al separației puterilor și al rolului distinct al instanțelor de judecată. Pentru consumatori și profesioniștii dreptului, aceasta înseamnă că:

• Scutirea de taxe judiciare pentru acțiunile de protecție a consumatorilor rămâne în vigoare, dar aplicarea ei în cazuri specifice (precum cele cu clauze abuzive) depinde de analiza fiecărei instanțe.
• Condițiile de depunere a cauțiunii pentru suspendarea executării silite rămân cele prevăzute de Codul de procedură civilă, iar excepțiile sunt strict limitate.
• Argumentele privind necesitatea unei interpretări conforme cu dreptul Uniunii Europene, inclusiv în materie de clauze abuzive și protecția consumatorilor, trebuie aduse și analizate direct în fața instanțelor de judecată ordinare, care au competența de a aplica dreptul european și de a solicita, dacă este cazul, pronunțarea unei hotărâri preliminare de către CJUE (vezi articolul despre rolul CJUE).

Astfel, dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. f) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 și art. 719 alin. (2)-(4) și (7) din Codul de procedură civilă sunt considerate constituționale în raport cu criticile formulate, iar responsabilitatea de a asigura o aplicare corectă și uniformă, inclusiv prin raportare la jurisprudența europeană, revine sistemului judiciar obișnuit.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 752 din 12.08.2025.

Keywords: Decizia CCR 76/2025, taxe judiciare de timbru, cauțiune executare silită, clauze abuzive, drepturile consumatorilor, OUG 80/2013, Codul de procedură civilă, excepție de neconstituționalitate, Curtea Constituțională, contestație la executare