Statul poate amâna plata salariilor câștigate în instanță. Decizia Curții Constituționale care confirmă eșalonarea pe cinci ani

Mulți angajați din sectorul public se confruntă cu o realitate juridică dificilă: obținerea unei victorii în sala de judecată nu garantează încasarea imediată a banilor. Recent, Curtea Constituțională a României a reconfirmat validitatea mecanismului prin care statul eșalonează plata restanțelor salariale pe o perioadă de cinci ani, lăsând mii de creditori în așteptarea drepturilor recunoscute prin hotărâri definitive.

Mecanismul de plată eșalonată sub lupa constituțională

Problema centrală analizată de judecătorii constituționali vizează articolul 39 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018. Acest text legal stabilește un calendar precis pentru plata sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești care au ca obiect drepturi de natură salarială pentru personalul din instituțiile publice. Deși dreptul este recunoscut de un judecător, statul și-a arogat dreptul de a distribui efortul financiar pe o durată considerabilă.

Conform reglementării menținute de Curte, plățile se fac după următorul algoritm:

• 5% din valoarea titlului executoriu în primul an;
• 10% în al doilea an;
• 25% în al treilea an;
• 25% în al patrulea an;
• 35% în al cincilea an.

Această structură de plată a fost contestată de numeroși cetățeni care au invocat încălcarea dreptului de proprietate și a accesului liber la justiție. Argumentul principal al reclamanților a fost că o hotărâre judecătorească neexecutată imediat își pierde substanța, devenind o simplă promisiune pe hârtie.

Proprietatea privată și marja de apreciere a statului

Curtea Constituțională a reiterat faptul că o creanță recunoscută printr-o hotărâre judecătorească definitivă reprezintă un bun în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Totuși, acest drept nu este absolut. Instanța a explicat că eșalonarea nu reprezintă o anulare a datoriei, ci o modalitate de gestionare a resurselor publice în perioade de presiune financiară.

Măsurile instituite urmăresc un scop legitim, respectiv asigurarea stabilității economice a țării, și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere, executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză.

Analiza Curții sugerează că statul are libertatea de a alege momentul și modul de plată, atâta timp cât nu neagă existența datoriei. Judecătorii au subliniat că, în situații de dificultăți financiare deosebite, stabilirea unui termen rezonabil pentru executare este o măsură care intră în marja de apreciere a autorităților. Interesant este faptul că instanța consideră acest mecanism mai degrabă o garanție a plății pe termen lung, decât un obstacol în calea realizării dreptului.

Accesul la justiție nu este considerat iluzoriu

O critică recurentă în dosarele de acest tip este aceea că accesul la justiție devine teoretic și iluzoriu dacă statul poate suspenda executarea silită prin simpla adoptare a unei ordonanțe. Articolul 39 alin. (3) din OUG nr. 114/2018 prevede clar că orice procedură de executare silită se suspendă de drept pe durata eșalonării.

Curtea a respins acest argument, susținând că statul nu refuză executarea, ci își ia un angajament ferm de a plăti conform calendarului. Protecția împotriva devalorizării banilor este asigurată prin două mecanisme: actualizarea sumelor cu indicele prețurilor de consum și acordarea dobânzii legale remuneratorii. Aceste elemente sunt văzute ca un echilibru necesar care compensează așteptarea creditorului.

Egalitatea în drepturi între stat și cetățean

O altă problemă ridicată de autori a fost discriminarea între stat și cetățenii de rând. În timp ce statul își poate eșalona datoriile față de cetățeni prin lege, un cetățean nu poate beneficia de același tratament automat atunci când are datorii fiscale către stat. Curtea a considerat însă că situațiile nu sunt comparabile.

Statul acționează aici din perspectiva protejării interesului public și a stabilității bugetare globale. Diferența de tratament este justificată, în viziunea judecătorilor, de proporția semnificativă a creanțelor acumulate împotriva bugetului. Dacă toți angajații publici ar executa silit statul simultan, s-ar putea ajunge la un blocaj financiar care ar afecta funcționarea instituțiilor fundamentale.

Statutul magistraților și autonomia Parlamentului

Un punct specific al excepției de neconstituționalitate a vizat aplicarea acestor reguli și în cazul salariilor magistraților. S-a argumentat că drepturile salariale ale judecătorilor și procurorilor pot fi reglementate doar prin lege organică de către Parlament, nu prin ordonanțe de urgență ale Guvernului.

Curtea a clarificat această ierarhie normativă, amintind că Guvernul are competența de a emite ordonanțe de urgență chiar și în domenii care sunt, în mod normal, rezervate legilor organice, conform articolului 115 din Constituție. Prin urmare, intervenția Guvernului în materia salarizării, chiar și pentru categorii profesionale cu statut special, a fost considerată validă din punct de vedere procedural.

De când este obligatorie această decizie

Decizia nr. 153 din 27 martie 2025 a fost publicată în Monitorul Oficial la data de 16 iulie 2025. Conform Constituției, deciziile Curții Constituționale sunt definitive și general obligatorii de la data publicării. Acest lucru înseamnă că toate instanțele de judecată care soluționează contestații la executare sau cereri de suspendare a executării vor aplica acest raționament, confirmând legalitatea amânării plăților.

Impactul practic pentru beneficiari

Pentru angajații din sectorul public care dețin titluri executorii, realitatea rămâne una de durată. Deși sumele sunt protejate de inflație prin actualizare și dobânzi, recuperarea integrală a banilor necesită răbdare pe parcursul celor cinci ani. Orice încercare de a forța executarea silită în afara acestui calendar va fi, cel mai probabil, respinsă de instanțe în temeiul acestei decizii.

Este important de reținut că procedura de plată trebuie stabilită prin ordin al ordonatorilor principali de credite. Beneficiarii trebuie să urmărească aceste proceduri administrative pentru a se asigura că sunt incluși în listele de plată aferente fiecărei tranșe anuale. Deși frustrantă pentru privați, această abordare este acum consolidată juridic ca fiind calea prin care statul își va onora obligațiile salariale restante fără a periclita echilibrul macroeconomic.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 667 din 16 iulie 2025.