Insolvența și capcana leasingului: de ce finanțatorul are ultimul cuvânt asupra contractelor tale

Imaginează-ți că firma ta trece printr-un moment de cumpănă și intră în procedura insolvenței. Încerci să salvezi ce se mai poate, te bazezi pe utilajele sau mașinile luate în leasing pentru a continua producția, dar afli că supraviețuirea acestor contracte nu depinde doar de dorința ta de a plăti. O decizie recentă a Curții Constituționale clarifică un mecanism care poate părea nedrept la prima vedere, dar care are o logică juridică solidă: în insolvență, finanțatorul de leasing deține puterea de a pune capăt colaborării, chiar dacă tu vrei să continui.

Regula jocului în insolvență se schimbă pentru leasing

În mod obișnuit, atunci când o companie intră în insolvență, legea urmărește să păstreze contractele în derulare pentru a oferi firmei o șansă de redresare. Administratorul judiciar are, de regulă, dreptul de a decide ce contracte sunt utile pentru viitorul afacerii. Totuși, leasingul financiar beneficiază de un regim special care răstoarnă această ierarhie a deciziei.

Conform art. 123 alin. (12) din Legea nr. 85/2014, spre deosebire de alte contracte care se consideră menținute automat, contractul de leasing are nevoie de o confirmare explicită. Nu este suficient ca firma aflată în dificultate să își dorească menținerea bunurilor. Este obligatoriu ca finanțatorul să își dea acordul.

Tăcerea finanțatorului înseamnă încetarea contractului

Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale legislației actuale, validate acum de Curtea Constituțională, este valoarea tăcerii. Dacă ai un contract de leasing și intri în insolvență, ai la dispoziție un interval scurt în care soarta bunurilor tale se decide prin inacțiune sau acțiune directă a celuilalt partener.

• Termenul de 3 luni: Dacă în termen de 3 luni de la deschiderea procedurii de insolvență finanțatorul nu își exprimă acordul expres pentru menținerea contractului, acesta se consideră denunțat automat.
• Notificarea de denunțare: Finanțatorul poate cere administratorului judiciar să denunțe contractul, iar acesta va înceta în 30 de zile de la primirea notificării.
• Prioritatea finanțatorului: Chiar dacă administratorul judiciar vrea să păstreze utilajele, fără semnătura finanțatorului, contractul moare la expirarea termenului legal.

Prin excepție de la prevederile alin. (1) teza I, în cazul contractului de leasing financiar, dacă finanțatorul nu își exprimă, în termen de 3 luni de la data deschiderii procedurii, acordul expres pentru menținerea contractului, acesta se consideră denunțat la data expirării acestui termen.

Proprietatea bate nevoia de reorganizare

De ce ar permite legea o astfel de discriminare între creditori? Curtea Constituțională a explicat că leasingul nu este un simplu contract de credit, ci unul hibrid, unde finanțatorul rămâne proprietarul bunului până la final. În momentul în care firma utilizatoare intră în insolvență, riscul proprietarului crește exponențial. Bunul se poate degrada, valoarea lui de piață scade, iar șansele de a recupera întreaga valoare prin planul de reorganizare sunt adesea incerte.

Instanța a considerat că acest mecanism nu este unul arbitrar. El protejează dreptul de proprietate al finanțatorului, oferindu-i posibilitatea de a decide dacă mai merită să riște lăsarea bunului în posesia unei firme cu probleme financiare. Este un echilibru între interesul colectiv al creditorilor și dreptul individual al proprietarului de a-și securiza activul.

Impactul practic pentru firmele în dificultate

Pentru antreprenorii care se confruntă cu spectrul insolvenței, această decizie este un semnal de alarmă. Nu poți presupune că vei păstra flota auto sau echipamentele de producție doar pentru că ai nevoie de ele în planul de reorganizare. Strategia de negociere cu societatea de leasing trebuie să înceapă din prima zi a procedurii.

Dacă finanțatorul consideră că riscul este prea mare, el poate pur și simplu să nu răspundă solicitărilor tale, iar după 3 luni va fi îndreptățit să recupereze bunurile. Această realitate juridică forțează debitorii să fie mult mai transparenți și mai convingători în fața societăților de leasing dacă vor să își păstreze baza materială necesară funcționării.

De când se aplică aceste reguli

Decizia Curții Constituționale nr. 498/2023 a fost publicată recent și confirmă faptul că textul de lege contestat este în deplin acord cu prevederile Constituției României. Fiind o decizie a Curții Constituționale, interpretarea acesteia devine obligatorie pentru toate instanțele și pentru toți practicienii în insolvență începând cu data publicării în Monitorul Oficial.

De când este obligatorie: 16 iulie 2025 (data publicării în Monitorul Oficial).

Această clarificare elimină orice dubiu privind constituționalitatea tratamentului diferențiat aplicat leasingului financiar. Într-o procedură unde fiecare zi contează, cunoașterea acestui mecanism de denunțare automată poate face diferența între o reorganizare reușită și un faliment rapid cauzat de pierderea echipamentelor vitale.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 669 din 16 iulie 2025.