Decizie CCR: Cine protejează drepturile copilului la moștenire?

Într-o decizie cu implicații majore pentru dreptul succesoral și protecția minorilor, Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că procedura de numire a unui reprezentant pentru un copil într-un proces de moștenire trebuie să se afle sub control judecătoresc. Prin Decizia nr. 200 din 8 aprilie 2025, CCR a declarat neconstituționale dispozițiile care permiteau autorității tutelare să numească un curator special pentru minori, fără validarea unei instanțe.

Problema: O normă tranzitorie care a devenit permanentă

Problema a pornit de la o dispoziție tranzitorie din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Codului Civil. Aceasta prevedea că, până la înființarea unor instanțe de tutelă specializate, numirea curatorului special pentru un minor (de exemplu, în situația unui conflict de interese cu părintele în cadrul unei succesiuni) se face de către autoritatea tutelară, la cererea notarului, fără a mai fi necesară validarea de către o instanță.

Deși gândită ca o soluție temporară, această normă a rămas în vigoare pentru mai bine de un deceniu, deoarece instanțele de tutelă nu au fost niciodată înființate în forma prevăzută. Astfel, o atribuție cu un grad ridicat de responsabilitate, menită să protejeze interesele patrimoniale ale unui copil, a rămas în sarcina unui organ administrativ.

De ce este numirea de către Autoritatea Tutelară neconstituțională?

CCR a considerat că această practică încalcă mai multe principii fundamentale, printre care accesul liber la justiție și cerințele de calitate și previzibilitate a legii.

Argumentele Curții au fost clare:

  • Lipsa garanțiilor judiciare: Autoritatea tutelară este un organ administrativ, aflat în subordinea autorității publice locale, și nu beneficiază de garanțiile de independență și imparțialitate specifice unei instanțe de judecată.
  • Absența controlului judecătoresc: Decizia autorității tutelare nu putea fi contestată în fața unei instanțe, ceea ce încălca dreptul fundamental al oricărei persoane la accesul la justiție.
  • Permanentizarea unei situații tranzitorii: Menținerea pe termen nedeterminat a unei norme temporare creează insecuritate juridică și contravine principiului calității legii, deoarece legiuitorul nu a reușit să pună în aplicare soluția finală (înființarea instanțelor de tutelă).

Ce se întâmplă acum? Cine va numi curatorul special?

Prin declararea ca neconstituțională a acestei norme, responsabilitatea revine, conform legii, sistemului judiciar. Până la o eventuală modificare legislativă, competența de a valida sau numi un curator special pentru minori în procedurile succesorale va fi exercitată de instanțele, secțiile sau completurile specializate pentru minori și familie.

Mai mult, CCR a sugerat legiuitorului și o altă posibilă cale: delegarea acestei atribuții direct către notarul public care instrumentează succesiunea, cu condiția existenței unei căi de atac în justiție împotriva deciziei sale. Această soluție ar putea contribui la degrevarea instanțelor și la soluționarea mai rapidă a cazurilor.

Concluzie: Un plus de siguranță pentru drepturile copiilor

Prin eliminarea unei proceduri administrative lipsite de garanții și readucerea deciziei sub controlul unui judecător, se asigură că drepturile patrimoniale ale copiilor în cadrul unei moșteniri sunt protejate cu maximă rigoare și imparțialitate.


Sursă: Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 665 din 16 iulie 2025.

0/Post a Comment/Comments