Vouchere de vacanță: ÎCCJ clarifică obligația angajatorilor

Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat una dintre cele mai disputate probleme din litigii de muncă din sectorul public: acordarea voucherelor de vacanță. Prin Decizia nr. 2/2025, instanța supremă stabilește clar că dreptul angajaților la aceste beneficii este direct condiționat de existența fondurilor alocate în bugetul instituției angajatoare.

Contextul: Mii de procese pentru vouchere neacordate

În ultimii ani, numeroase instanțe din țară au fost sesizate de angajați din sectorul public, precum personal medical sau polițiști locali, care au solicitat obligarea angajatorilor la acordarea voucherelor de vacanță pentru anii 2019-2022. Acțiunile în justiție au pornit de la o modificare legislativă din 2018, care, în opinia reclamanților, ar fi transformat acordarea voucherelor dintr-o posibilitate într-o obligație absolută pentru angajatorii publici.

Practica neunitară a instanțelor a generat confuzie. Unele completuri de judecată au dat dreptate angajaților, considerând că modificarea legislativă a eliminat condiția existenței fondurilor bugetare. Alte instanțe, dimpotrivă, au respins cererile, argumentând că alocarea bugetară rămâne o condiție esențială. Această divergență a determinat mai multe curți de apel și tribunale, inclusiv cele din Timișoara și Maramureș, să solicite Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) să ofere o interpretare unitară.

Interpretarea ÎCCJ: Fără buget, nu există obligație

Chestiunea de drept supusă analizei viza interpretarea articolului 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009. În special, era neclar dacă modificarea adusă alineatului (2) prin OUG nr. 107/2018, care a eliminat sintagma „în limita sumelor prevăzute în buget”, a creat o obligație necondiționată pentru angajatori.

ÎCCJ a stabilit că modificarea respectivă nu a schimbat natura dreptului. Instanța supremă a argumentat că alte două alineate din același articol, (2^4) și (3), au rămas neschimbate și continuă să lege explicit acordarea voucherelor de existența resurselor bugetare.

Astfel, decizia clarifică următoarele aspecte:

• Art. 1 alin. (3) din OUG nr. 8/2009 stipulează că voucherele „se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale”.
• Art. 1 alin. (2^4) din OUG nr. 8/2009 menționează că angajatorul stabilește când acordă voucherele „în limita resurselor bugetare”.

Instanța a concluzionat că legiuitorul a eliminat sintagma din alineatul (2) doar pentru a evita o repetiție inutilă, nu pentru a elimina condiția fundamentală a alocării bugetare. Prin urmare, dreptul la vouchere de vacanță nu este unul absolut, ci unul condiționat.

Dispozitivul deciziei: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 1 alin. (2), (2^4) și (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 (...), voucherele de vacanță se acordă în limitele sumelor prevăzute cu această destinație în bugetul de stat sau, după caz, în bugetele locale, pentru unitățile din sistemul bugetar.

Ce înseamnă acest lucru pentru angajați și angajatori?

Decizia ÎCCJ stabilește un principiu clar: o instituție publică poate fi obligată să acorde vouchere de vacanță doar dacă a avut sume de bani prevăzute special pentru acest scop în bugetul său aprobat pentru anul respectiv. Lipsa unei astfel de alocări bugetare constituie o apărare validă pentru angajator în fața unei acțiuni în justiție.

În consecință, simpla calitate de angajat în sectorul public nu garantează automat primirea voucherelor de vacanță. Dreptul devine exigibil doar atunci când autoritatea publică a planificat și aprobat fondurile necesare.

De când este obligatorie decizia

Fiind o hotărâre prealabilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Decizia nr. 2/2025 este obligatorie pentru toate instanțele din țară de la data publicării sale în Monitorul Oficial. Astfel, decizia este general obligatorie începând cu data de 17 februarie 2025.

Impactul practic al Deciziei nr. 2/2025

Această hotărâre are implicații directe și imediate pentru mii de litigii aflate pe rolul instanțelor, dar și pentru viitoarele relații de muncă din sectorul public.

• Pentru angajatorii publici: Decizia oferă securitate juridică. Instituțiile care nu au avut bugete aprobate pentru vouchere de vacanță nu mai pot fi obligate la plată. Acest lucru previne apariția unor datorii neprevăzute care ar putea afecta funcționarea serviciilor publice.
• Pentru angajații din sectorul public: Angajații știu acum că succesul unei acțiuni în justiție depinde de dovada că angajatorul a avut fonduri alocate. Dreptul lor este recunoscut, dar exercitarea lui este condiționată de planificarea bugetară a instituției.
• Pentru instanțele de judecată: Se elimină practica neunitară. Toate instanțele trebuie să aplice aceeași interpretare, asigurând predictibilitate și coerență în sistemul judiciar.

Principalele concluzii

Decizia ÎCCJ nr. 2/2025 aduce o clarificare necesară în privința acordării voucherelor de vacanță în sectorul public. Punctul central al hotărârii este că acest drept salarial suplimentar nu este absolut, ci depinde în mod direct de alocarea de fonduri în bugetul angajatorului. Angajatorii publici nu pot fi constrânși să acorde aceste beneficii dacă nu au prevăzut sumele necesare, iar angajații trebuie să fie conștienți de această condiționalitate.

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 137 din 17 februarie 2025.