Curtea Constituțională a României (CCR) a stabilit că limitarea dreptului de a solicita revocarea ordinului de proteție doar la cazurile emise pe durată maximă este conformă cu Legea fundamentală. Această decizie subliniază prioritatea protejării vieții și integrității victimelor în fața restricțiilor temporare impuse agresorilor.
Decizia CCR nr. 537/2025 și contextul juridic
Prin Decizia nr. 537 din 4 noiembrie 2025, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate referitoare la art. 49 alin. 1 și 2 din Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței domestice. Autorii excepției susțineau că norma este discriminatorie, deoarece permite doar persoanelor vizate de un ordin pe durată maximă să ceară revocarea, excluzându-i pe cei cu ordine pe perioade mai scurte. CCR a argumentat că această diferențiere are o justificare obiectivă, bazată pe necesitatea unei perioade de timp suficiente pentru a evalua dacă agresorul nu mai prezintă un risc real.
Evaluarea riscului de recidivă presupune curgerea unei anumite perioade de timp de la emiterea ordinului de proteție, perioadă în care agresorul trebuie să urmeze consiliere sau terapie pentru a dovedi că nu mai reprezintă un pericol.
Echilibrul între drepturile agresorului și protecția victimei
Curtea a subliniat că dreptul la viață și integritate fizică reprezintă valoarea supremă, care poate justifica limitări ale vieții private și ale libertății de mișcare ale agresorului. Deși ordinul de proteție restrânge dreptul la viață privat al persoanei vizate, această măsură este considerată proporțională cu scopul legitim de a înlătura o stare de pericol iminent. Instanța constituțională a reiterat că statele au obligația pozitivă de a menține un cadru juridic adecvat care să ofere protecție efectivă împotriva actelor de violență domestică.
Condițiile cumulative pentru admiterea revocării
Chiar și în cazurile în care cererea este admisibilă (durată maximă), revocarea nu se dispune automat, ci depinde de îndeplinirea următoarelor condiții:
- Respectarea strictă a tuturor interdicțiilor și obligațiilor impuse anterior de instanță;
- Urmarea programelor de consiliere psihologică, psihoterapie sau tratamente de dezintoxicare recomandate;
- Existența unei evaluări care să indice un grad de risc de recidivă suficient de scăzut;
- Convingerea instanței că agresorul nu mai constituie un pericol real pentru victimă sau familia acesteia.
Comparația cu legislația generală privind ordinul de proteție
În cadrul dezbaterilor, s-a invocat paralelismul cu Legea nr. 26/2024, care reglementează ordinul de protecie pentru situații din afara familiei și care nu ar impune condiția duratei maxime pentru revocare. CCR a clarificat că legislatorul are marja de apreciere necesară pentru a stabili regimuri juridice diferite în funcție de specificul relațiilor dintre părți. Astfel, protecția în cadrul violenței domestice beneficiază de un regim special, mai restrictiv, datorită vulnerabilității crescute a victimelor în context familial.
De când este obligatorie decizia
Decizia CCR nr. 537/2025 a fost pronunțată pe 4 noiembrie 2025 și devine definitivă și general obligatorie de la data publicării sale în Monitorul Oficial al României. Având în vedere că publicarea a avut loc în numărul 144 din 25 februarie 2026, efectele sale juridice se produc pe deplin începând cu această dată.
Impactul practic și concluzii
Pentru avocați și justițiabili, această decizie confirmă faptul că un ordin de protecție emis pe o durată inferioară celei maxime de 12 luni nu poate fi atacat prin procedura revocării, ci doar prin calea de atac a apelului. Persoanele care doresc să obțină încetarea măsurilor trebuie să se asigure că urmează toate recomandările terapeutice, deoarece proba reabilitării este esențială în fața judecătorului. Decizia consolidează mecanismul de protecție a victimelor, prevenind utilizarea abuzivă a cererilor de revocare înainte de o schimbare reală de comportament a agresorului.
Publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 144 din 25 februarie 2026.
Trimiteți un comentariu