Protecția mărcilor în fața numelor comerciale și domeniilor de Internet: O analiză a jurisprudenței recente

Într-un peisaj economic tot mai digitalizat, intersecția dintre drepturile de proprietate industrială, denumirile comerciale și numele de domenii generează frecvent dispute juridice complexe. O decizie recentă a instanțelor românești subliniază importanța protecției mărcilor înregistrate și clarifică modul în care acestea pot fi încălcate prin utilizarea unor semne similare în activitatea comercială online și offline.

Drepturile de proprietate industrială și conflictele potențiale

Mărcile înregistrate reprezintă elemente distinctive vitale pentru orice entitate comercială, garantând consumatorilor originea produselor sau serviciilor și diferențiindu-le pe piață. Protecția conferită de o marcă este un drept exclusiv, ce permite titularului să interzică terților utilizarea neautorizată a unui semn identic sau similar pentru produse sau servicii identice ori similare, dacă există un risc de confuzie în percepția publicului.

În practică, conflictele apar adesea atunci când o societate își alege o denumire comercială (firmă) sau înregistrează un nume de domeniu care, fără a fi neapărat o marcă înregistrată, este perceput ca fiind identic sau similar cu o marcă preexistentă și protejată. Jurisprudența recentă a confirmat că înregistrarea și utilizarea unui nume comercial sau a unui nume de domeniu pot constitui o încălcare a drepturilor de marcă, dacă sunt îndeplinite anumite condiții.

Diferențe Cheie: marcă, nume comercial și nume de domeniu

Pentru a înțelege natura acestor conflicte, este esențial să delimităm conceptele juridice implicate:

• Marca înregistrată: Este protejată prin Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, precum și prin Regulamentul (UE) nr. 1001/2017 pentru mărcile Uniunii Europene. Înregistrarea conferă un drept exclusiv și retroactiv de la data depozitului, dar efectele față de terți se produc după publicarea înregistrării.
• Numele comercial (firma): Reprezintă denumirea sub care un profesionist își desfășoară activitatea și semnează, fiind un atribut de identificare a societății. Înregistrarea sa este reglementată de Legea nr. 265/2022 privind registrul comerțului. Criteriile de distinctivitate pentru o firmă vizează diferențierea față de alte firme existente, nu neapărat față de mărci.
• Numele de domeniu: Este o formă ușor de reținut a unei adrese de internet, utilizată pentru a găsi site-uri web. Administratorii de domenii, precum RoTLD pentru domeniile „.ro”, au rolul de registru și gestionează înregistrarea conform unor reguli specifice.

Rolul și limitele Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC)

Instanțele au clarificat că ONRC, în calitate de instituție publică responsabilă cu ținerea registrului comerțului, are atribuții limitate la verificarea distinctivității și disponibilității unei firme în raport cu alte firme înregistrate. ONRC nu are competența de a analiza conflicte între o firmă și drepturi de proprietate industrială, cum ar fi mărcile. Prin urmare, o înregistrare legală a unei firme la ONRC nu exclude posibilitatea ca acea denumire să încalce drepturi de marcă preexistente, iar ONRC nu are calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contrafacere..

Domeniile de internet și responsabilitatea administratorilor

Similar, administratorii de domenii, precum Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică (ICI) pentru domeniile „.ro”, acționează ca registre și nu au responsabilitatea verificării inițiale a conformității numelor de domenii cu drepturile de proprietate industrială ale terților. Responsabilitatea integrală pentru utilizarea unui nume de domeniu și pentru eventualele încălcări revine deținătorului acestuia. ICI poate opera ștergerea unui nume de domeniu, dar numai în baza unei cereri a titularului sau a unei hotărâri judecătorești, neavând calitate procesuală pasivă într-o acțiune în contrafacere.

Criteriile de evaluare a Contrafacerii: similaritate și risc de confuzie

O acțiune în contrafacere este admisă dacă sunt îndeplinite cumulativ patru condiții:

1. Utilizarea semnului are loc în cadrul comerțului.
2. Utilizarea se realizează fără consimțământul titularului mărcii.
3. Utilizarea vizează produse sau servicii identice sau similare cu cele pentru care marca a fost înregistrată.
4. Utilizarea aduce sau este susceptibilă să aducă atingere funcțiilor mărcii, în special funcției sale esențiale de a garanta consumatorilor proveniența produselor sau serviciilor.

Dovada utilizării Mărcii (Perioada de Grație)

Un aspect important clarificat de instanță se referă la cerința dovezii utilizării efective a mărcii. Conform art. 40 alin. (1) din Legea nr. 84/1998, pârâtul poate solicita titularului mărcii să demonstreze utilizarea efectivă a acesteia doar dacă marca a fost înregistrată cu cel puțin cinci ani înainte de data introducerii acțiunii în contrafacere. Dacă marca se află în "perioada de grație" (adică a fost înregistrată de mai puțin de cinci ani), dovada utilizării nu poate fi cerută, iar acțiunea nu poate fi respinsă pe acest motiv.

Identitatea serviciilor și a publicului țintă

Pentru a stabili riscul de confuzie, instanța analizează dacă serviciile oferite sub semnul contestat sunt identice sau similare cu cele protejate de marcă. Chiar dacă o societate are o istorie îndelungată sub o denumire anterioară, schimbarea denumirii într-una similară cu o marcă înregistrată ulterior poate crea un conflict. De asemenea, în era digitală, piețele financiare, de exemplu, sunt accesibile la nivel global, iar publicul țintă nu este limitat doar la specialiști, ci include un consumator mediu, rezonabil informat. Astfel, argumentele privind piețe geografice distincte sau publicuri extrem de specializate își pierd din relevanță.

Similitudinea semnelor

Similitudinea dintre marcă și semnul contestat (nume comercial, nume de domeniu) se evaluează din punct de vedere vizual, fonetic și conceptual. Este esențială impresia de ansamblu. Chiar dacă un element este considerat descriptiv (ex: "Capital" pentru servicii financiare), alăturarea sa cu un element fantezist (ex: "Lion") poate crea o sintagmă distinctivă. Faptul că elemente verbale comune apar și în alte mărci nu exclude distinctivitatea mărcii analizate în ansamblul său. În cazul identității sau al unei similitudini puternice, riscul de confuzie privind proveniența serviciilor este iminent.

Soluțiile instanței și remedii juridice

În urma constatării contrafacerii, instanța poate dispune o serie de măsuri:

• Interzicerea utilizării: Acesta este remediul principal într-o acțiune în contrafacere, prin care se interzice utilizarea semnului contestat în activitatea comercială, inclusiv pe pagini web și în cadrul burselor de valori.
• Modificarea numelui comercial: Deși o instanță nu poate anula o denumire comercială înregistrată legal la ONRC (deoarece nu este un act juridic civil și ONRC a respectat propriile norme), poate obliga societatea pârâtă să își modifice numele comercial astfel încât să nu mai încalce drepturile de proprietate industrială ale titularului mărcii. Această măsură este considerată proporțională și necesară pentru a pune capăt încălcării.
• Ștergerea numelui de domeniu: În situația în care numele de domeniu este identic sau similar cu o marcă și este utilizat pentru servicii similare, creând un risc de confuzie, instanța poate obliga societatea pârâtă la ștergerea acestuia. Acest remediu asigură că interdicția de utilizare este efectivă și nu necesită o monitorizare continuă a neutilizării.

Este important de reținut că o cerere de înregistrare a unei mărci, chiar dacă are o dată de depozit, nu conferă drepturi de proprietate industrială consolidate precum o marcă înregistrată. Prin urmare, un conflict este analizat între o marcă înregistrată și un semn (nume comercial, nume de domeniu, cerere de marcă), nu între două mărci înregistrate, dacă procedura de înregistrare a celei din urmă nu este finalizată.

Concluzie

Proprietarii de mărci beneficiază de instrumente juridice puternice pentru a combate utilizarea neautorizată a unor semne similare, iar societățile sunt obligate să manifeste diligență în alegerea numelor comerciale și a domeniilor de internet, evitând orice risc de confuzie cu mărci preexistente. Prin interzicerea utilizării, modificarea denumirilor comerciale și ștergerea numelor de domenii, instanțele asigură respectarea drepturilor de proprietate industrială și protejarea consumatorilor.

Sursă: Decizie judecătorească (ECLI:RO:TBBUC:2025:002.######).

Keywords: acțiune în contrafacere marcă, drepturi de proprietate industrială, marcă înregistrată, nume comercial, denumire domeniu, risc de confuzie, legislația mărcilor, protecția mărcilor, modificare nume comercial, Registrul Comerțului, ICI RoTLD